2 intrări

6 definiții

exsudáre s. f., g.-d. art. exsudării; pl. exsudări

EXSUDÁRE s.f. Acțiunea de a exsuda și rezultatul ei; exsudație. ♦ (Geol.) Proces de ridicare a soluțiilor din săruri și de depunere apoi (prin evaporare) a sărurilor la suprafața deșerturilor sau a altor regiuni cu climat arid. [< exsuda].

EXSUDÁRE s. f. 1. acțiunea de a exsuda; exsudație. ◊ (tehn.) proces de separare și ieșire la suprafață a unor anumiți componenți dintr-un material eterogen. 2. proces de ridicare a soluțiilor conținând săruri, urmată de precipitarea acestora prin evaporarea apei, caracteristic unor regiuni cu climat arid. (< exsuda)

exsudá vb., ind. prez. 1 sg. exsudéz, 3 sg. și pl. exsudeáză

EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].

EXSUDÁ vb. intr. a produce un exsudat; a transpira. (< fr. exsuder, lat. exsudare)

Intrare: exsudare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exsudare exsudarea
plural exsudări exsudările
genitiv-dativ singular exsudări exsudării
plural exsudări exsudărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exsuda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exsuda exsudare exsudat exsudând singular plural
exsudea exsudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exsudez (să) exsudez exsudam exsudai exsudasem
a II-a (tu) exsudezi (să) exsudezi exsudai exsudași exsudaseși
a III-a (el, ea) exsudea (să) exsudeze exsuda exsudă exsudase
plural I (noi) exsudăm (să) exsudăm exsudam exsudarăm exsudaserăm, exsudasem*
a II-a (voi) exsudați (să) exsudați exsudați exsudarăți exsudaserăți, exsudaseți*
a III-a (ei, ele) exsudea (să) exsudeze exsudau exsuda exsudaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)