8 definiții pentru expuncțiune
Explicative DEX
EXPUNCȚIUNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction.
expuncțiune sf [At: DEX / Pl: ~ni / E: fr exponction, lat exponctio, -onis] 1 Încheiere. 2 Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra unei litere sau a unui cuvânt). 3 (Pex) Scoatere a unei litere sau a unui cuvânt dintr-un text.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXPUNCȚIUNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
EXPUNCȚIUNE s.f. (Filol.) Terminare, încheiere. ♦ Marcare printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvînt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [< lat. expunctio, cf. fr. exponction].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXPUNCȚIUNE s. f. (filol.) terminare, încheiere. ◊ marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text. (< fr. exponction, lat. expunctio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
expuncțiune (livr.) (desp. -punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiunii; pl. expuncțiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
expuncțiune (-punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiunii; pl. expuncțiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
expuncțiune s. f. (sil. -punc-ți-u-), g.-d. art. expuncțiunii; pl. expuncțiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ex-punc-ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
expuncțiune, expuncțiunisubstantiv feminin
-
- 1.1. Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- expunctio, -onis DEX '09 DEX '98 DN
- exponction DEX '09 DEX '98 DN