10 definiții pentru expozeu

EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé.

EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé.

EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată și sistematică a unor fapte, a unei situații etc.; expunere, dare de seamă. Să faci un expozeu complet al stării în care se găsește armata. CAMIL PETRESCU, T. II 432. Herdelea, ca să scape de vorbăria lui, se scuză că trebuie să meargă acasă, că vine de pe drum, dar tînărul Mendelson îl întovărăși pînă în fața porții și nu-l slăbi pînă nu-și termină expozeul. REBREANU, R. II 23.

expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri

expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri

EXPOZÉU s.n. Expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă, expunere. [< fr. exposé].

EXPOZÉU s. n. expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă. (< fr. exposé)

EXPOZÉU ~ri n. Expunere amănunțită și sistematică a unor fapte, situații sau idei. /<fr. exposé


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPOZÉU s. expunere. (~ a fost urmărit cu interes.)

Intrare: expozeu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expozeu expozeul
plural expozeuri expozeurile
genitiv-dativ singular expozeu expozeului
plural expozeuri expozeurilor
vocativ singular
plural