10 definiții pentru expozeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expozeu sn [At: REBREANU, R. II, 23 / Pl: ~uri / E: fr exposé] Expunere sistematică și amănunțită a unor fapte, întâmplări etc. Si: dare de seamă, raport.

EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé.

EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé.

EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată și sistematică a unor fapte, a unei situații etc.; expunere, dare de seamă. Să faci un expozeu complet al stării în care se găsește armata. CAMIL PETRESCU, T. II 432. Herdelea, ca să scape de vorbăria lui, se scuză că trebuie să meargă acasă, că vine de pe drum, dar tînărul Mendelson îl întovărăși pînă în fața porții și nu-l slăbi pînă nu-și termină expozeul. REBREANU, R. II 23.

EXPOZÉU s.n. Expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă, expunere. [< fr. exposé].

EXPOZÉU s. n. expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă. (< fr. exposé)

EXPOZÉU ~ri n. Expunere amănunțită și sistematică a unor fapte, situații sau idei. /<fr. exposé


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri

expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPOZEU s. expunere. (~ a fost urmărit cu interes.)

Intrare: expozeu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expozeu
  • expozeul
  • expozeu‑
plural
  • expozeuri
  • expozeurile
genitiv-dativ singular
  • expozeu
  • expozeului
plural
  • expozeuri
  • expozeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)