explozibil, ~ă [At: MARIN, PR. I, 70/11 / V: (îvr) esp~, esplosi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr explosible] 1-4 sn, a Exploziv (3-4, 7-8).

EXPLOZÍBIL², -Ă, explozibili, -e, adj. Care poate exploda; exploziv². M-a privit și a rămas uitîndu-se în palmă, cu frică parcă să nu-i fi lăsat acolo o otravă ori un praf explozibil. C. PETRESCU, Î. II 110.

EXPLOZÍBIL¹, explozibile, s. n. Exploziv¹. Toate puterile firii capturate și îmblînzite să slujească supus omului... cartușe de explozibile spintecînd granitul munților. C. PETRESCU, R. DR. 38. ♦ (Impropriu) Proiectil de artilerie, obuz. Explozibilele care se năpusteau erau de calibru mai mare și zgîlțîiau pămîntul. PAS, Z. III 214.

EXPLOZÍBIL, -Ă adj., s.n. (Substanță) care poate exploda; exploziv. [Cf. fr. explosible].

EXPLOZÍBIL, -Ă adj., s. n. (substanță) care poate exploda. (< fr. explosible)

EXPLOZÍBIL ~e n. Substanță care poate exploda; exploziv. /<fr. explosible

explozibil a. care poate face explozie.

*explozíbil, -ă adj. (fr. explosible). Exploziv.

esplosibil, ~ă sn, a vz explozibil

esplozibil, ~ă sn, a vz explozibil

explozíbil¹ adj. m., pl. explozíbili; f. explozíbilă, pl. explozíbile

explozíbil² s. n., pl. explozíbile

explozíbil s. n., pl. explozíbile

explozíbil adj. m., pl. explozíbili; f. sg. explozíbilă, pl. explozíbile

EXPLOZÍBIL adj., s. v. exploziv.

EXPLOZIBIL adj., s. detonant, exploziv, fulminant. (Un ~ puternic.)

Explozibil ≠ inexplozibil