2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

explorat1 sn [At: MDA ms / E: explora] 1-4 Explorare (1-4).

explorat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: explora] 1 (D. țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. 2 (D. terenuri) Care este cercetat cu scopul de a descoperi zăcăminte sau roci utile. 3. (D. zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. 4 (Fig; d. o temă, un domeniu) Studiat temeinic. 5 (D. organisme bolnave sau părți ale lor) Supus unei investigații clinice sau de laborator.

EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.

EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.

explorát adj. m., pl. exploráți; f. sg. explorátă, pl. exploráte

Explorat ≠ inexplorat, neexplorat

explora vt [At: NEGULICI / V: (îvr) esp~ / Pzi: ~rez, (îvr) ~lor / E: fr explorer] 1 (C. i. țări, regiuni etc. necunoscute sau puțin cunoscute) A străbate cu scopul de a face descoperiri geografice, științifice etc. Si: a cerceta, a investiga, a observa. 2 (C. i. terenuri) A cerceta cu scopul de a descoperi și localiza zăcăminte sau roci utile Si: a prospecta. 3 (Fig; c. i. abstracte) A examina din toate punctele de vedere Si: a analiza, a cerceta, a studia. 4 (Med) A întreprinde o investigație (clinică sau de laborator).

EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare.

EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare.

EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută ori puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau cercetări științifice. ♦ (Familiar, glumeț) A cerceta, a căuta în... Cînd cel din urmă buzunar fu explorat fără izbîndă, colonelul Pavel Vardaru suspină cu o nemărginită milă pentru propriu-i destin. C. PETRESCU, Î. I 13.

explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză

explorá vb., ind. prez. 1 sg. exploréz, 3 sg. și pl. exploreáză

EXPLORÁ vb. a sonda. (A ~ fundul mării.)

EXPLORÁ vb. v. analiza, cerceta, examina, investiga, studia, urmări.

EXPLORÁ vb. I. tr. 1. A cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. 2. (Fam.) A cerceta, a căuta. [< fr. explorer, cf. lat. explorare – a examina].

EXPLORÁ vb. tr. 1. a cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ◊ a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ◊ (med.) a observa funcționarea unui organ cu ajutorul instrumentelor și aparatelor speciale. 2. (fam.) a cerceta atent. (< fr. explorer, lat. explorare)

A EXPLORÁ ~éz tranz. 1) (țări, ținuturi, regiuni necunoscute) A cerceta în scopuri științifice. 2) A analiza din toate punctele de vedere; a cerceta; a studia; a investiga. 3) (zăcăminte minerale) A cerceta pentru a determina posibilitățile de exploatare. /<fr. explorer, lat. explorare

explorà v. 1. a vizita, a străbate în toate sensurile; 2. fig. a examina cu îngrijire.

*explór și -éz, a v. tr. (lat. explóro, -áre V. deplor). Vizitez, mă duc să cercetez locurile: a explora un continent, o mare, un cîmp de luptă.

arată toate definițiile

Intrare: explorat
explorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explorat exploratul explora explorata
plural explorați explorații explorate exploratele
genitiv-dativ singular explorat exploratului explorate exploratei
plural explorați exploraților explorate exploratelor
vocativ singular
plural
Intrare: explora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) explora explorare explorat explorând singular plural
explorea explorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) explorez (să) explorez exploram explorai explorasem
a II-a (tu) explorezi (să) explorezi explorai explorași exploraseși
a III-a (el, ea) explorea (să) exploreze explora exploră explorase
plural I (noi) explorăm (să) explorăm exploram explorarăm exploraserăm, explorasem*
a II-a (voi) explorați (să) explorați explorați explorarăți exploraserăți, exploraseți*
a III-a (ei, ele) explorea (să) exploreze explorau explora exploraseră
esplora
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)