15 definiții pentru explicator esplicator explicatoriu explicător esplicător esplicătoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator.

explicator, ~oare [At: DIACONOVICI-LOGA, GR. ROM. 155/13 / V: (înv) ~iu, esp~, esplicător, esplicătoriu, (îvr) splicătoriu, spicătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr explicateur] 1 a (Înv) Explicativ (1). 2-3 smf, a (Asr) (Persoană) care explică sau care interpretează. 4 (Grm; înv; îs) Conjuncție ~oare Conjuncție cauzală.

EXPLICATÓR, -OÁRE, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator, -oris.

EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Învechit) Care explică, care interpretează; explicativ. (Atestat în forma explicător) Vom da un exemplu care va lumina uriașa deosebire între critica explicătoare și între cea judecătorească. GHEREA, ST. CR. I 43. – Variantă: explicătór, -oáre adj.

*explicatór, -oáre adj. Care explică.

esplicator sm vz explicator

esplicător, ~oare sm, a vz explicător

esplicătoriu, ~oare sm, a vz explicător

explicatoriu, ~oare smf, a vz explicator

EXPLICĂTÓR, -OÁRE adj. v. explicator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre

explicatór adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPLICATÓR adj. v. explicativ, lămuritor.

explicator adj. v. EXPLICATIV. LĂMURITOR.

Intrare: explicator
explicator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicator
  • explicatorul
  • explicatoru‑
  • explicatoare
  • explicatoarea
plural
  • explicatori
  • explicatorii
  • explicatoare
  • explicatoarele
genitiv-dativ singular
  • explicator
  • explicatorului
  • explicatoare
  • explicatoarei
plural
  • explicatori
  • explicatorilor
  • explicatoare
  • explicatoarelor
vocativ singular
plural
esplicator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
explicatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
explicător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicător
  • explicătorul
  • explicătoare
  • explicătoarea
plural
  • explicători
  • explicătorii
  • explicătoare
  • explicătoarele
genitiv-dativ singular
  • explicător
  • explicătorului
  • explicătoare
  • explicătoarei
plural
  • explicători
  • explicătorilor
  • explicătoare
  • explicătoarelor
vocativ singular
plural
esplicător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esplicătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

explicator esplicator explicatoriu explicător esplicător esplicătoriu

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vom da un exemplu care va lumina uriașa deosebire între critica explicătoare și între cea judecătorească. GHEREA, ST. CR. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie: