10 definiții pentru expiator

EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.

EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.

EXPIATÓR, -OẮRE, expiatori, -oare, adj. Care este menit să șteargă, să răscumpere o greșeală; ispășitor. (Atestat în forma espiator) Un singur gînd espiator... să cîștig bani mulți cu sorcova și să dau Nicuții, în fiece dimineață, cîte o plăcintă cu carne. DELAVRANCEA, H. T. 283. – Variantă: (învechit) espiatór, -oáre adj.

expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre

expiatór adj. m. (sil. -pi-a-), pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre

EXPIATÓR adj. v. ispășitor.

EXPIATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care poate șterge, ispăși o greșeală; ispășitor. [Var. espiator, -oare adj. / < fr. expiatoire, lat. expiatorius].

EXPIATÓR, -OÁRE adj. care poate șterge, ispăși o greșeală. (< fr. expiatoire, lat. expiatorius)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: expiator
expiator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expiator expiatorul expiatoare expiatoarea
plural expiatori expiatorii expiatoare expiatoarele
genitiv-dativ singular expiator expiatorului expiatoare expiatoarei
plural expiatori expiatorilor expiatoare expiatoarelor
vocativ singular
plural