EXPIATOR, -OĂRE, expiatori, -oare, adj. Care este menit să șteargă, să răscumpere o greșeală; ispășitor. (Atestat în forma espiator) Un singur gînd espiator... să cîștig bani mulți cu sorcova și să dau Nicuții, în fiece dimineață, cîte o plăcintă cu carne. DELAVRANCEA, H. T. 283. – Variantă: (învechit) espiator, -oare adj.