EXPERTIZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

expertiză sf [At: I. IONESCU, M. 222 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ze / E: fr expertise] 1 Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. 2 (Ccr) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 3 (Med; îs) ~ medicală Stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice ale diferitelor profesiuni. 4 (Îas) Consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc.

*EXPERTIZĂ (pl. -ze) sf. 1 Cercetarea și lucrarea experților ¶ 2 Raportul făcut de experți [fr.].

EXPERTIZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

EXPERTIZĂ, expertize, s. f. Cercetare (chimică, contabilă etc.) făcută de un expert asupra unor situații, probleme etc. Îndată ce se va legiui răscumpărarea rentei și se va hotărî prin expertiză prețul deosebit al pămîntului... BĂLCESCU, O. I 291. ♦ (Concretizat) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. Depunerea expertizelor.

EXPERTIZĂ s.f. Cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc.; raport al unui expert. [< fr. expertise].

EXPERTIZĂ s. f. 1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc. 2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert. ♦ ~ medicală = a) examinare a capacității de muncă a cuiva; b) consultație sau autopsie făcută de medicul legist. (< fr. expertise)

EXPERTIZĂ ~e f. 1) Cercetare care se referă la diferite probleme sau situații. 2) Raportul unui expert asupra cercetărilor întreprinse. [G.-D. expertizei] /<fr. expertise

expertiză f. 1. vizita și operațiunea expertului; 2. raportul experților.

*expertíză f., pl. e (fr. expertise, d. expert, expert). Vizita și operațiunea experților: a face o expertiză.

EXPERTIZA, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza.

espertiză sf vz expertiză

expertiza vt [At: BUL. FIL. III, 185 / Pzi: ~zez / E: fr expertiser] 1-3 A supune unei expertize (1, 3, 4).

EXPERTIZA, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Expertiză + suf. -iza.

EXPERTIZA vb. I. tr. (Rar) A face o expertiză. [< fr. expertiser].

EXPERTIZA vb. tr. a supune unei expertize. (< fr. expertiser)

expertiza vb. I A supune unei expertize ◊ „În ceea ce privește construcțiile cu o înălțime sub 4 nivele, din această categorie au fost expertizate 35000 imobile, constatându-se că 6700 au nevoie de consolidări.” R.l. 19 V 77 p. 2 (din fr. expertiser; DT; DN3, DEX-S)

A EXPERTIZA ~ez tranz. A supune expertizei. /expertiză + suf. ~iza

expertiză s. f., g.-d. art. expertizei; pl. expertize

expertiză s. f., g.-d. art. expertizei; pl. expertize

expertiză s. f., g.-d. art. expertizei; pl. expertize

expertiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expertizez, 3 expertizează; conj. prez. 1 sg. să expertizez, 3 să expertizeze

expertiza (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizează

expertiza vb., ind. prez. 1 sg. expertizez, 3 sg. și pl. expertizează

EXPERTÍZĂ (< fr.) s. f. 1. Cercetare făcută de un expert asupra unei situații, probleme. 2. (Dr.) Mijloc de probă bazat pe constatări cu caracter tehnic medical, contabil etc. făcute de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală, în legătură cu situații de fapt a căror lămurire interesează soluționarea cauzei. ◊ Raport de e. = lucrare în care sunt consemnate constatările uni expert. 3. E. medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. E. fitopatologică = complex de analize și cercetări de specialitate necesare stabilirii naturii și nivelului de infectare a semințelor, plantelor, solurilor sau culturilor. 4. E. artistică = analiză realizată prin coroborarea mai multor modalități (anamneza operei, fotografiere de diverse tipuri, analize chimice ale materialelor componente etc.) pentru stabilirea autenticității sau paternității unei opere de artă.