2 intrări

Articole pe această temă:

19 definiții

EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. Cercetare (chimică, contabilă etc.) făcută de un expert asupra unor situații, probleme etc. Îndată ce se va legiui răscumpărarea rentei și se va hotărî prin expertiză prețul deosebit al pămîntului... BĂLCESCU, O. I 291. ♦ (Concretizat) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. Depunerea expertizelor.

expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze

expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze

EXPERTÍZĂ s.f. Cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc.; raport al unui expert. [< fr. expertise].

EXPERTÍZĂ s. f. 1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc. 2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert. ♦ ~ medicală = a) examinare a capacității de muncă a cuiva; b) consultație sau autopsie făcută de medicul legist. (< fr. expertise)

EXPERTÍZĂ ~e f. 1) Cercetare care se referă la diferite probleme sau situații. 2) Raportul unui expert asupra cercetărilor întreprinse. [G.-D. expertizei] /<fr. expertise

expertiză f. 1. vizita și operațiunea expertului; 2. raportul experților.

*expertíză f., pl. e (fr. expertise, d. expert, expert). Vizita și operațiunea experților: a face o expertiză.

EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza.

EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Expertiză + suf. -iza.

expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză

expertizá vb., ind. prez. 1 sg. expertizéz, 3 sg. și pl. expertizeáză

EXPERTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face o expertiză. [< fr. expertiser].

EXPERTIZÁ vb. tr. a supune unei expertize. (< fr. expertiser)

A EXPERTIZÁ ~éz tranz. A supune expertizei. /expertiză + suf. ~iza


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPERTÍZĂ (‹ fr.) s. f. 1. Cercetare făcută de un expert asupra unei situații, probleme. 2. (Dr.) Mijloc de probă bazat pe constatări cu caracter tehnic medical, contabil etc. făcute de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală, în legătură cu situații de fapt a căror lămurire interesează soluționarea cauzei. ◊ Raport de e. = lucrare în care sunt consemnate constatările uni expert. 3. E. medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. E. fitopatologică = complex de analize și cercetări de specialitate necesare stabilirii naturii și nivelului de infectare a semințelor, plantelor, solurilor sau culturilor. 4. E. artistică = analiză realizată prin coroborarea mai multor modalități (anamneza operei, fotografiere de diverse tipuri, analize chimice ale materialelor componente etc.) pentru stabilirea autenticității sau paternității unei opere de artă.

expertizá vb. I A supune unei expertize ◊ „În ceea ce privește construcțiile cu o înălțime sub 4 nivele, din această categorie au fost expertizate 35000 imobile, constatându-se că 6700 au nevoie de consolidări.” R.l. 19 V 77 p. 2 (din fr. expertiser; DT; DN3, DEX-S)

Intrare: expertiză
expertiză substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular experti expertiza
plural expertize expertizele
genitiv-dativ singular expertize expertizei
plural expertize expertizelor
vocativ singular
plural
Intrare: expertiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expertiza expertizare expertizat expertizând singular plural
expertizea expertizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expertizez (să) expertizez expertizam expertizai expertizasem
a II-a (tu) expertizezi (să) expertizezi expertizai expertizași expertizaseși
a III-a (el, ea) expertizea (să) expertizeze expertiza expertiză expertizase
plural I (noi) expertizăm (să) expertizăm expertizam expertizarăm expertizaserăm, expertizasem*
a II-a (voi) expertizați (să) expertizați expertizați expertizarăți expertizaserăți, expertizaseți*
a III-a (ei, ele) expertizea (să) expertizeze expertizau expertiza expertizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)