6 definiții pentru experimentalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

experimentalism sns [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1972, nr. 24, 29/2 / E: eg experimentalism] Folosire a experimentului ca principal mijloc artistic sau de cunoaștere.

EXPERIMENTALÍSM s. n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaștere, de creație. – Din engl. experimentalism.

EXPERIMENTALÍSM s. n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaștere, de creație. – Din engl. experimentalism.

EXPERIMENTALÍSM s.n. Folosire a experimentului ca principal mijloc euristic. [Cf. engl. experimentalism].

EXPERIMENTALÍSM s. n. folosire a experimentului, a documentului ca mijloc de cunoaștere, de creație. (< engl. experimentalism)

experimentalísm s. n. Folosire a experimentului ca principal mijloc artistic ◊ „[...] angajarea directă a discursului în formulele diversificate ale unui experimentalism lucid, ca unica formă «estetică» acceptată de participare la exprimarea poeticului [...]” Luc. 4 II 84 p. 7 (cf. engl. experimentalism; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: experimentalism
experimentalism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • experimentalism
  • experimentalismul
  • experimentalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • experimentalism
  • experimentalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)