experimentalism s. n. Folosire a experimentului ca principal mijloc artistic ◊ „[...] angajarea directă a discursului în formulele diversificate ale unui experimentalism lucid, ca unica formă «estetică» acceptată de participare la exprimarea poeticului [...]” Luc. 4 II 84 p. 7 (cf. engl. experimentalism; DN3)