15 definiții pentru experimenta esperimenta

experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.

experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză

experimentá vb., ind. prez. 1 sg. experimentéz, 3 sg. și pl. experimenteáză

EXPERIMENTÁ vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)

EXPERIMENTÁ vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].

EXPERIMENTÁ vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)

A EXPERIMENTÁ ~éz tranz. A verifica prin experimente. /<fr. expérimenter, lat. experimentare

experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe.

esperimenta v vz experimenta

ESPERIMENTÁ vb. I. v. experimenta.

*experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin experiență.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPERIMENTA vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)

Intrare: experimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) experimenta experimentare experimentat experimentând singular plural
experimentea experimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) experimentez (să) experimentez experimentam experimentai experimentasem
a II-a (tu) experimentezi (să) experimentezi experimentai experimentași experimentaseși
a III-a (el, ea) experimentea (să) experimenteze experimenta experimentă experimentase
plural I (noi) experimentăm (să) experimentăm experimentam experimentarăm experimentaserăm, experimentasem*
a II-a (voi) experimentați (să) experimentați experimentați experimentarăți experimentaserăți, experimentaseți*
a III-a (ei, ele) experimentea (să) experimenteze experimentau experimenta experimentaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) esperimenta esperimentare esperimentat esperimentând singular plural
esperimentea esperimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esperimentez (să) esperimentez esperimentam esperimentai esperimentasem
a II-a (tu) esperimentezi (să) esperimentezi esperimentai esperimentași esperimentaseși
a III-a (el, ea) esperimentea (să) esperimenteze esperimenta esperimentă esperimentase
plural I (noi) esperimentăm (să) esperimentăm esperimentam esperimentarăm esperimentaserăm, esperimentasem*
a II-a (voi) esperimentați (să) esperimentați esperimentați esperimentarăți esperimentaserăți, esperimentaseți*
a III-a (ei, ele) esperimentea (să) esperimenteze esperimentau esperimenta esperimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)