2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expeduit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: expedui] 1-3 (Înv) Expediat (1-3).

expedui [At: LM / V: (înv) esp~, sp~ / P: ~du-i / Pzi: ~esc / E: fr expédier, lat expedire] (Înv) 1 vi A face o expediție (4). 2-4 vt A expedia (1-3).

EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A expedia. Cancelaria lua scrisorile și pachetele noastre de le expeduia. GHICA, S. XXI. ◊ Refl. pas. Păstrăvii... astfel împachetați se expeduiesc la locurile cele mai departe. I. IONESCU, M. 66.

EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A expedia. – Fr. expédier (după mânui).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expeduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expeduiésc, 3 sg. expeduiéște; conj. prez. 3 sg. și pl. expeduiáscă

Intrare: expeduit
expeduit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expeduit
  • expeduitul
  • expeduitu‑
  • expedui
  • expeduita
plural
  • expeduiți
  • expeduiții
  • expeduite
  • expeduitele
genitiv-dativ singular
  • expeduit
  • expeduitului
  • expeduite
  • expeduitei
plural
  • expeduiți
  • expeduiților
  • expeduite
  • expeduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: expedui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expedui
  • expeduire
  • expeduit
  • expeduitu‑
  • expeduind
  • expeduindu‑
singular plural
  • expeduiește
  • expeduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expeduiesc
(să)
  • expeduiesc
  • expeduiam
  • expeduii
  • expeduisem
a II-a (tu)
  • expeduiești
(să)
  • expeduiești
  • expeduiai
  • expeduiși
  • expeduiseși
a III-a (el, ea)
  • expeduiește
(să)
  • expeduiască
  • expeduia
  • expedui
  • expeduise
plural I (noi)
  • expeduim
(să)
  • expeduim
  • expeduiam
  • expeduirăm
  • expeduiserăm
  • expeduisem
a II-a (voi)
  • expeduiți
(să)
  • expeduiți
  • expeduiați
  • expeduirăți
  • expeduiserăți
  • expeduiseți
a III-a (ei, ele)
  • expeduiesc
(să)
  • expeduiască
  • expeduiau
  • expedui
  • expeduiseră
espedui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

expedui espedui

  • exemple
    • Cancelaria lua scrisorile și pachetele noastre de le expeduia. GHICA, S. XXI.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Păstrăvii... astfel împachetați se expeduiesc la locurile cele mai departe. I. IONESCU, M. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: