3 definiții pentru expeduit expeduire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expeduit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: expedui] 1-3 (Înv) Expediat (1-3).

EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A expedia. – Fr. expédier (după mânui).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expeduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expeduiésc, 3 sg. expeduiéște; conj. prez. 3 sg. și pl. expeduiáscă

Intrare: expeduit
expeduit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expeduit
  • expeduitul
  • expeduitu‑
  • expedui
  • expeduita
plural
  • expeduiți
  • expeduiții
  • expeduite
  • expeduitele
genitiv-dativ singular
  • expeduit
  • expeduitului
  • expeduite
  • expeduitei
plural
  • expeduiți
  • expeduiților
  • expeduite
  • expeduitelor
vocativ singular
plural
expeduire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expeduire
  • expeduirea
plural
  • expeduiri
  • expeduirile
genitiv-dativ singular
  • expeduiri
  • expeduirii
plural
  • expeduiri
  • expeduirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)