opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPECTORANT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant.

EXPECTORANT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant.

expectorant, ~ă sn, a [At: MAT. MEDIC. 115 / Pl: ~nți, ~e / E: fr expectorant] 1-2 (Medicament) care provoacă sau înlesnește expectorația (1).

EXPECTORANT, -Ă, expectoranți, -te, adj. (Despre medicamente) Care ajută la expectorare. Sirop expectorant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a prescris un expectorant.

EXPECTORANT, -Ă adj., s.n. (Medicament) care ușurează expectorația. [Cf. fr. expectorant].

EXPECTORANT, -Ă adj., s. n. (medicament) care ușurează expectorația. (< fr. expectorant)

EXPECTORANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care facilitează expectorația. /<fr. expectorant

*expectoránt, -ă adj. (fr. expectorant). Care ajută expectorarea, vorbind de medicamente. S. n. Un expectorant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

expectorant1 adj. m., pl. expectoranți; f. expectorantă, pl. expectorante

expectorant2 s. n., pl. expectorante

expectorant1 adj. m., pl. expectoranți; f. expectorantă, pl. expectorante

expectorant2 s. n., pl. expectorante

expectorant adj. m., pl. expectoranți; f. sg. expectorantă, pl. expectorante

expectorant s. n., pl. expectorante

Intrare: expectorant (adj.)
expectorant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expectorant
  • expectorantul
  • expectorantu‑
  • expectorantă
  • expectoranta
plural
  • expectoranți
  • expectoranții
  • expectorante
  • expectorantele
genitiv-dativ singular
  • expectorant
  • expectorantului
  • expectorante
  • expectorantei
plural
  • expectoranți
  • expectoranților
  • expectorante
  • expectorantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: expectorant (s.n.)
expectorant2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expectorant
  • expectorantul
  • expectorantu‑
plural
  • expectorante
  • expectorantele
genitiv-dativ singular
  • expectorant
  • expectorantului
plural
  • expectorante
  • expectorantelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expectorant, expectorantăadjectiv
expectorant, expectorantesubstantiv neutru

  • 1. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sirop expectorant. DLRLC
    • format_quote Medicul i-a prescris un expectorant. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.