9 definiții pentru expectorant (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant.

EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant.

expectorant, ~ă sn, a [At: MAT. MEDIC. 115 / Pl: ~nți, ~e / E: fr expectorant] 1-2 (Medicament) care provoacă sau înlesnește expectorația (1).

EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj. (Despre medicamente) Care ajută la expectorare. Sirop expectorant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a prescris un expectorant.

EXPECTORÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament) care ușurează expectorația. [Cf. fr. expectorant].

EXPECTORÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care ușurează expectorația. (< fr. expectorant)

EXPECTORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care facilitează expectorația. /<fr. expectorant

*expectoránt, -ă adj. (fr. expectorant). Care ajută expectorarea, vorbind de medicamente. S. n. Un expectorant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expectoránt2 s. n., pl. expectoránte

expectoránt s. n., pl. expectoránte

Intrare: expectorant (s.n.)
expectorant2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expectorant
  • expectorantul
  • expectorantu‑
plural
  • expectorante
  • expectorantele
genitiv-dativ singular
  • expectorant
  • expectorantului
plural
  • expectorante
  • expectorantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

expectorant

  • 1. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sirop expectorant.
      surse: DLRLC
    • Medicul i-a prescris un expectorant.
      surse: DLRLC

etimologie: