17 definiții pentru expectorație espectorație espectorațiune expectorațiune expeptorațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expectorație sf [At: MAN. SĂNĂT. 302/24 / V: (înv) esp~, (rar) ~iune, (înv) espectorațiune, expeptorațiune / Pl: ~ii / E: fr expectoration] 1 Eliminare prin tuse a secrețiilor (patologice) căilor respiratorii Si: expectorare (1). 2 (Ccr; lpl) Secreții (patologice) ale căilor respiratorii, eliminate prin tuse Si: expectorare (2) Vz flegmă. 3 (Lpl; frr; fig) Vorbe spuse fără rost. 4 (Frr; lpl) Strigăte. 5 (Frr; lpl) Zgomote.

EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare, – Din fr. expectoration.

EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.

EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. Faptul de a expectora; (concretizat) ceea ce se expectorează, flegmă.

EXPECTORÁȚIE s.f. Eliminare (prin tuse) a mucozităților din căile respiratorii; expectorare. ♦ (concr.) ceea ce se expectorează; flegmă. [Gen. -iei, var. expectorațiune s.f. / < fr. expectoration].

EXPECTORÁȚIE s. f. expectorare. ◊ ceea ce se expectorează; flegmă. (< fr. expectoration)

EXPECTORÁȚIE ~i f. 1) v. A EXPECTORA. 2) Secreție a căilor respiratorii eliminată prin tuse; flegmă; spută. /<fr. expectoration

espectorație sf vz expectorație

espectorațiune sf vz expectorație

expectorațiune sf vz expectorație

expeptorațiune sf vz expectorație

EXPECTORAȚIÚNE s.f. v. expectorație.

*expectorațiúne f. (d. expectorez). Acțiunea de a expectora. – Și -áție, -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expectoráție (-ți-e) s. f., art. expectoráția (-ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (-ți-i-)

expectoráție s. f. (sil. ți-e), art. expectoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPECTORÁȚIE s. v. scuipat.

EXPECTORAȚIE s. flegmă, scuipat, spută. (O ~ abundentă.)

Intrare: expectorație
expectorație substantiv feminin
  • silabație: ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expectorație
  • expectorația
plural
  • expectorații
  • expectorațiile
genitiv-dativ singular
  • expectorații
  • expectorației
plural
  • expectorații
  • expectorațiilor
vocativ singular
plural
espectorație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
espectorațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
expectorațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expectorațiune
  • expectorațiunea
plural
  • expectorațiuni
  • expectorațiunile
genitiv-dativ singular
  • expectorațiuni
  • expectorațiunii
plural
  • expectorațiuni
  • expectorațiunilor
vocativ singular
plural
expeptorațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.