10 definiții pentru expectație expectațiune

expectație sf [At: COSTINESCU / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr expectation] 1-3 Expectativă (1-3).

EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio.

EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio.

expectáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. expectáția (-ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (-ți-i-)

expectáție s. f. (sil. -ți-e), art. expectáția (sil. -ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (sil. -ți-i-)

EXPECTÁȚIE s.f. Așteptare, expectativă. ♦ Așteptare în observarea evoluției unei boli. [Var. expectațiune s.f. / cf. fr. expectation, lat. expectatio].

EXPECTÁȚIE s. f. 1. Expectativă. 2. Așteptare în observarea evoluției unei boli, expectanță. (cf. fr. expectation, lat. expectatio)

expectațiune sf vz expectație

EXPECTAȚIÚNE s.f. v. expectație.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPECTÁȚIE (< fr.) s. f. (PSIH.) Stare de așteptare, de pregătire interioară și de orientare a persoanei, bazată pe elemente obiective și scontând pe o anumită reușită în raport cu o performanță. E. exprimă o poziție realistă, de evaluare a propriilor rezultate spre deosebire de aspirație, care se organizează în jurul dorințelor.

Intrare: expectație
expectație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expectație expectația
plural expectații expectațiile
genitiv-dativ singular expectații expectației
plural expectații expectațiilor
vocativ singular
plural
expectațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expectațiune expectațiunea
plural expectațiuni expectațiunile
genitiv-dativ singular expectațiuni expectațiunii
plural expectațiuni expectațiunilor
vocativ singular
plural