opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

EXPATRIAT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.

EXPATRIAT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.

expatriat1 sn [At: MDA ms / P: ~tri-at / Pl: nct / E: expatria] 1-2 Expatriere (1-2).

expatriat2, ~ă [At: ISIS (1859), 312/7 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: expatria] 1-2 smf, a (Persoană) care este obligată să-și părăsească patria de origine. 3-4 smf, a (Persoană) care se expatriază (2) Si: emigrant. corectat(ă)

EXPATRIAT, -Ă, expatriați, -te, adj. Care și-a părăsit țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; emigrant. ◊ (Substantivat) Bucureștii... se lasă a fi dorit pînă la 10 aug... Cam prea mult pînă atunci, pentru un expatriat așa de sentimental. CARAGIALE, O. VII 12. – Pronunțat: -tri-at.

EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

espatria v vz expatria

espatriat, ~ă smf, a vz expatriat

expatria [At: NEGULICI / V: (înv) esp~ / Pzi: ~iez / E: fr expatrier] 1 vt (C. i. persoane) A obliga să-și părăsească patria de origine Si: a exila, a surghiuni Vz a expulza, a deporta. 2 vr A părăsi patria de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară Si: a emigra, a se exila Vz a se refugia. 3 vr (Pex; rar) A se depărta.

*EXPATRIA (-triez) I. vb. tr. A sili pe cineva să-și părăsească patria. II. vb. refl. A-și părăsi patria, a pribegi [fr.].

EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; a emigra. S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. – Pronunțat: -tri-a.

EXPATRIA vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].

EXPATRIA vb. refl. a emigra. (< fr. éxpatrier)

A SE EXPATRIA mă ~ez intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier

expatrià v. a obliga pe cineva a-și părăsi patria.

*expatriéz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afară din, și patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria.

Ortografice DOOM

+expatriat (emigrant) (desp. -pa-tri-at) adj. m., s. m., pl. expatriați; adj. f., s. f. expatriată, pl. expatriate; abr. (fam.) expat

expatriat adj. m., pl. expatriați; f. sg. expatriată, pl. expatriate

expatria (a se ~) (desp. -pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă expatriez (desp. -tri-ez), 3 se expatriază, 1 pl. ne expatriem; conj. prez. 1 sg. să mă expatriez, 3 să se expatrieze; imper. 2 sg. afirm. expatriază-te; ger. expatriindu-mă (desp. -tri-in-)

!expatria (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriază, 1 pl. ne expatriem (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatrieze; ger. expatriindu-se (-tri-in-)

expatria vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriez, 3 sg. și pl. expatriază, 1 pl. expatriem (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatrieze; ger. expatriind (sil. -tri-ind)

Sinonime

EXPATRIAT s., adj. v. emigrant.

EXPATRIAT s., adj. emigrant, pribeag.

EXPATRIA vb. v. emigra.

EXPATRIA vb. a emigra, a pribegi, (înv.) a se înstrăina.

Antonime

A expatria ≠ a repatria

A (se) expatria ≠ a (se) repatria

Intrare: expatriat (adj.)
expatriat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expatriat
  • expatriatul
  • expatriatu‑
  • expatriată
  • expatriata
plural
  • expatriați
  • expatriații
  • expatriate
  • expatriatele
genitiv-dativ singular
  • expatriat
  • expatriatului
  • expatriate
  • expatriatei
plural
  • expatriați
  • expatriaților
  • expatriate
  • expatriatelor
vocativ singular — —
plural — —
espatriat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • espatriat
  • espatriatul
  • espatriată
  • espatriata
plural
  • espatriați
  • espatriații
  • espatriate
  • espatriatele
genitiv-dativ singular
  • espatriat
  • espatriatului
  • espatriate
  • espatriatei
plural
  • espatriați
  • espatriaților
  • espatriate
  • espatriatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: expatriat (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expatriat
  • expatriatul
  • expatriatu‑
plural
  • expatriați
  • expatriații
genitiv-dativ singular
  • expatriat
  • expatriatului
plural
  • expatriați
  • expatriaților
vocativ singular
  • expatriatule
  • expatriate
plural
  • expatriaților
espatriat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • espatriat
  • espatriatul
  • espatriată
  • espatriata
plural
  • espatriați
  • espatriații
  • espatriate
  • espatriatele
genitiv-dativ singular
  • espatriat
  • espatriatului
  • espatriate
  • espatriatei
plural
  • espatriați
  • espatriaților
  • espatriate
  • espatriatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: expatria
  • silabație: ex-pa-tri-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expatria
  • expatriere
  • expatriat
  • expatriatu‑
  • expatriind
  • expatriindu‑
 singular plural
  • expatriază
  • expatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expatriez
 (să)
  • expatriez
  • expatriam
  • expatriai
  • expatriasem
a II-a (tu)
  • expatriezi
 (să)
  • expatriezi
  • expatriai
  • expatriași
  • expatriaseși
a III-a (el, ea)
  • expatriază
 (să)
  • expatrieze
  • expatria
  • expatrie
  • expatriase
plural I (noi)
  • expatriem
 (să)
  • expatriem
  • expatriam
  • expatriarăm
  • expatriaserăm
  • expatriasem
a II-a (voi)
  • expatriați
 (să)
  • expatriați
  • expatriați
  • expatriarăți
  • expatriaserăți
  • expatriaseți
a III-a (ei, ele)
  • expatriază
 (să)
  • expatrieze
  • expatriau
  • expatriară
  • expatriaseră
espatria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expatriat, expatriatăadjectiv
expatriată, expatriatesubstantiv feminin
expatriat, expatriațisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care se expatriază. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: emigrant pribeag pribeag
    • format_quote Bucureștii... se lasă a fi dorit pînă la 10 aug... Cam prea mult pînă atunci, pentru un expatriat așa de sentimental. CARAGIALE, O. VII 12. DLRLC
  • comentariu abreviere familiar expat DOOM 3
etimologie:
  • vezi expatria DEX '09 DEX '98

expatria, expatriezverb

  • 1. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: emigra pribegi înstrăina antonime: repatria
    • format_quote S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.