2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expatriat2, ~ă [At: ISIS (1859), 312/7 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: expatria] 1-2 smf, a (Persoană) care este obligată să-și părăsească patria de origine. 3-4 smf, a (Persoană) care se expatriază (2) Si: emigrant. corectată

expatriat1 sn [At: MDA ms / P: ~tri-at / Pl: nct / E: expatria] 1-2 Expatriere (1-2).

EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat[1]) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.

  1. folosit și sub forma expat raduborza

EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.

EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. Care și-a părăsit țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; emigrant. ◊ (Substantivat) Bucureștii... se lasă a fi dorit pînă la 10 aug... Cam prea mult pînă atunci, pentru un expatriat așa de sentimental. CARAGIALE, O. VII 12. – Pronunțat: -tri-at.

espatriat, ~ă smf, a vz expatriat

expatria [At: NEGULICI / V: (înv) esp~ / Pzi: ~iez / E: fr expatrier] 1 vt (C. i. persoane) A obliga să-și părăsească patria de origine Si: a exila, a surghiuni Vz a expulza, a deporta. 2 vr A părăsi patria de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară Si: a emigra, a se exila Vz a se refugia. 3 vr (Pex; rar) A se depărta.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; a emigra. S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. – Pronunțat: -tri-a.

EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].

EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. éxpatrier)

A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier

expatrià v. a obliga pe cineva a-și părăsi patria.

*expatriéz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afară din, și patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expatriát adj. m., pl. expatriáți; f. sg. expatriátă, pl. expatriáte

!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)

expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPATRIÁT s., adj. v. emigrant.

EXPATRIAT s., adj. emigrant, pribeag.

arată toate definițiile

Intrare: expatriat
expatriat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expatriat
  • expatriatul
  • expatriatu‑
  • expatria
  • expatriata
plural
  • expatriați
  • expatriații
  • expatriate
  • expatriatele
genitiv-dativ singular
  • expatriat
  • expatriatului
  • expatriate
  • expatriatei
plural
  • expatriați
  • expatriaților
  • expatriate
  • expatriatelor
vocativ singular
plural
espatriat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: expatria
  • silabație: -tri-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expatria
  • expatriere
  • expatriat
  • expatriatu‑
  • expatriind
  • expatriindu‑
singular plural
  • expatria
  • expatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expatriez
(să)
  • expatriez
  • expatriam
  • expatriai
  • expatriasem
a II-a (tu)
  • expatriezi
(să)
  • expatriezi
  • expatriai
  • expatriași
  • expatriaseși
a III-a (el, ea)
  • expatria
(să)
  • expatrieze
  • expatria
  • expatrie
  • expatriase
plural I (noi)
  • expatriem
(să)
  • expatriem
  • expatriam
  • expatriarăm
  • expatriaserăm
  • expatriasem
a II-a (voi)
  • expatriați
(să)
  • expatriați
  • expatriați
  • expatriarăți
  • expatriaserăți
  • expatriaseți
a III-a (ei, ele)
  • expatria
(să)
  • expatrieze
  • expatriau
  • expatria
  • expatriaseră
espatria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)