16 definiții pentru expatria espatria

expatria [At: NEGULICI / V: (înv) esp~ / Pzi: ~iez / E: fr expatrier] 1 vt (C. i. persoane) A obliga să-și părăsească patria de origine Si: a exila, a surghiuni Vz a expulza, a deporta. 2 vr A părăsi patria de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară Si: a emigra, a se exila Vz a se refugia. 3 vr (Pex; rar) A se depărta.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; a emigra. S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. – Pronunțat: -tri-a.

!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)

expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind)

A (se) expatria ≠ a (se) repatria

A expatria ≠ a repatria

EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].

EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. séxpatrier)

A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier

expatrià v. a obliga pe cineva a-și părăsi patria.

*expatriéz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afară din, și patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPATRIA vb. a emigra, a pribegi, (înv.) a se înstrăina.

Intrare: expatria
  • silabisire: -tri-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expatria expatriere expatriat expatriind singular plural
expatria expatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expatriez (să) expatriez expatriam expatriai expatriasem
a II-a (tu) expatriezi (să) expatriezi expatriai expatriași expatriaseși
a III-a (el, ea) expatria (să) expatrieze expatria expatrie expatriase
plural I (noi) expatriem (să) expatriem expatriam expatriarăm expatriaserăm, expatriasem*
a II-a (voi) expatriați (să) expatriați expatriați expatriarăți expatriaserăți, expatriaseți*
a III-a (ei, ele) expatria (să) expatrieze expatriau expatria expatriaseră
espatria
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)