16 definiții pentru expatria

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

expatria [At: NEGULICI / V: (înv) esp~ / Pzi: ~iez / E: fr expatrier] 1 vt (C. i. persoane) A obliga să-și părăsească patria de origine Si: a exila, a surghiuni Vz a expulza, a deporta. 2 vr A părăsi patria de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară Si: a emigra, a se exila Vz a se refugia. 3 vr (Pex; rar) A se depărta.

EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; a emigra. S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. – Pronunțat: -tri-a.

EXPATRIA vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].

EXPATRIA vb. refl. a emigra. (< fr. éxpatrier)

A SE EXPATRIA mă ~ez intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier

expatrià v. a obliga pe cineva a-și părăsi patria.

*expatriéz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afară din, și patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

expatria (a se ~) (desp. -pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă expatriez (desp. -tri-ez), 3 se expatria, 1 pl. ne expatriem; conj. prez. 1 sg. să mă expatriez, 3 să se expatrieze; imper. 2 sg. afirm. expatriază-te; ger. expatriindu-mă (desp. -tri-in-)

!expatria (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriază, 1 pl. ne expatriem (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatrieze; ger. expatriindu-se (-tri-in-)

expatria vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriez, 3 sg. și pl. expatriază, 1 pl. expatriem (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatrieze; ger. expatriind (sil. -tri-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXPATRIA vb. a emigra, a pribegi, (înv.) a se înstrăina.

A (se) expatria ≠ a (se) repatria

Intrare: expatria
  • silabație: ex-pa-tri-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expatria
  • expatriere
  • expatriat
  • expatriatu‑
  • expatriind
  • expatriindu‑
singular plural
  • expatria
  • expatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expatriez
(să)
  • expatriez
  • expatriam
  • expatriai
  • expatriasem
a II-a (tu)
  • expatriezi
(să)
  • expatriezi
  • expatriai
  • expatriași
  • expatriaseși
a III-a (el, ea)
  • expatria
(să)
  • expatrieze
  • expatria
  • expatrie
  • expatriase
plural I (noi)
  • expatriem
(să)
  • expatriem
  • expatriam
  • expatriarăm
  • expatriaserăm
  • expatriasem
a II-a (voi)
  • expatriați
(să)
  • expatriați
  • expatriați
  • expatriarăți
  • expatriaserăți
  • expatriaseți
a III-a (ei, ele)
  • expatria
(să)
  • expatrieze
  • expatriau
  • expatria
  • expatriaseră
espatria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expatria, expatriezverb

  • 1. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.