EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza.

EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza.

exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizắrii; pl. exorcizắri

exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizării; pl. exorcizări

EXORCIZÁRE s.f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; pretinsă eliberare de diavol prin rugăciuni. [< exorciza].

EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare.

EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare.

exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză

exorcizá vb., ind. prez. 1 sg. exorcizéz, 3 sg. și pl. exorcizeáză

EXORCIZÁ vb. I. tr. A pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. [Cf. fr. exorciser, lat. exorcisare < gr. ex – în afară, horkos – jurământ].

EXORCIZÁ vb. tr. a pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. (< fr. exorciser, lat. exorcisare)

A EXORCIZÁ ~éz tranz. (cuvinte magice, rugăciuni sau descântece) A pronunța pentru a alunga diavolul și duhurile rele. /<fr. exorciser, lat. exorcisare

exorcizà v. a alunga dracii cu rugăciuni.

*exorcizéz v. tr. (vgr. exorkízo, pun să jure, expulsez draciĭ pin [!] jurămînt, d. ῾órkos, jurămînt). Rar. Expulsez draciĭ.