2 intrări

9 definiții

exonera vtr [At: GHICA, S. 558 / Pzi: ~rez / E: fr exonérer, lat exonerare] 1-2 A (se) elibera (total sau parțial) de o datorie, de o obligație, de o sarcină.

EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.

EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.

EXONERÁ, exonerez, vb. I. Refl. (Rar) A se achita de o datorie, de o obligație etc. Nu este esemplu ca un proprietar să nu se exonereze în mai puțin de treizeci de ani, plătind sau o amortizare mai mare, sau dînd aconturi de cîte ori nimerește un an bun. GHICA, S. 558.

exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză

exonerá vb., ind. prez. 1 sg. exoneréz, 3 sg. și pl. exonereáză

EXONERÁ vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr. exonérer, lat. exonerare].

EXONERÁ vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare)

*exoneréz v. tr. (lat. exónero, -áre, a descărca, d. onus, óneris, sarcină. V. oneros). Desărcinez, dispensez.

Intrare: exonerat
exonerat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exonerat
  • exoneratul
  • exoneratu‑
  • exonera
  • exonerata
plural
  • exonerați
  • exonerații
  • exonerate
  • exoneratele
genitiv-dativ singular
  • exonerat
  • exoneratului
  • exonerate
  • exoneratei
plural
  • exonerați
  • exoneraților
  • exonerate
  • exoneratelor
vocativ singular
plural
Intrare: exonera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exonera
  • exonerare
  • exonerat
  • exonerând
singular plural
  • exonerea
  • exonerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exonerez
(să)
  • exonerez
  • exoneram
  • exonerai
  • exonerasem
a II-a (tu)
  • exonerezi
(să)
  • exonerezi
  • exonerai
  • exonerași
  • exoneraseși
a III-a (el, ea)
  • exonerea
(să)
  • exonereze
  • exonera
  • exoneră
  • exonerase
plural I (noi)
  • exonerăm
(să)
  • exonerăm
  • exoneram
  • exonerarăm
  • exoneraserăm
  • exonerasem
a II-a (voi)
  • exonerați
(să)
  • exonerați
  • exonerați
  • exonerarăți
  • exoneraserăți
  • exoneraseți
a III-a (ei, ele)
  • exonerea
(să)
  • exonereze
  • exonerau
  • exonera
  • exoneraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)