2 intrări

15 definiții

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula.

exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri

exmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări

EXMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula].

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, student sau aspirant dintr-o instituție de învățămînt, ștergîndu-i numele din registrul matricol. [Rectorul] organizează admiterea și absolvirea și poate exmatricula studenții și aspiranții necorespunzători cerințelor învățămîntului superior. COL. HOT. DISP. 119.

exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză

exmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. exmatriculéz, 3 sg. și pl. exmatriculeáză

EXMATRICULÁ vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o școală, dintr-o facultate etc., scoțând(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex – în afară, matricula – registru].

EXMATRICULÁ vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituția de învățământ pe care o frecventează. (< germ. exmatrikulieren)

A EXMATRICULÁ ~éz tranz. (elevi, studenți) A exclude dintr-o instituție de învățământ. /<germ. exmatrikulieren

*exmatriculéz v. tr. (germ. exmatriculieren). Șterg numele din matriculă [!] (unuĭ student, unuĭ soldat ș. a.). – Și desm- și dezm-.

Intrare: exmatricula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exmatricula exmatriculare exmatriculat exmatriculând singular plural
exmatriculea exmatriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exmatriculez (să) exmatriculez exmatriculam exmatriculai exmatriculasem
a II-a (tu) exmatriculezi (să) exmatriculezi exmatriculai exmatriculași exmatriculaseși
a III-a (el, ea) exmatriculea (să) exmatriculeze exmatricula exmatriculă exmatriculase
plural I (noi) exmatriculăm (să) exmatriculăm exmatriculam exmatricularăm exmatriculaserăm, exmatriculasem*
a II-a (voi) exmatriculați (să) exmatriculați exmatriculați exmatricularăți exmatriculaserăți, exmatriculaseți*
a III-a (ei, ele) exmatriculea (să) exmatriculeze exmatriculau exmatricula exmatriculaseră
Intrare: exmatriculare
exmatriculare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exmatriculare exmatricularea
plural exmatriculări exmatriculările
genitiv-dativ singular exmatriculări exmatriculării
plural exmatriculări exmatriculărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)