7 definiții pentru exmatriculare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXMATRICULARE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.
EXMATRICULARE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
exmatriculare sf [At: V. ROM. septembrie 1955, 99 / Pl: ~lări / E: exmatricula] Excludere a unui elev, a unui student dintr-o școală sau dintr-o facultate Si: exmatriculat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXMATRICULARE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXMATRICULARE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exmatriculare (desp. -ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exmatriculare (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exmatriculare s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ex-ma-tri-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
exmatriculare, exmatriculărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- exmatricula DEX '09 DEX '98 DN