18 definiții pentru existent esistene esistint existint


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

existent, ~ă [At: BARASCH, I. 75/6 / V: (înv) ~tint, esi~, esistint, esistente ain, esistinte ain / P: eg-zis~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr existant, lat exsistens, -ntis] 1 a Care se află în realitate Si: real, (îvr) existat. 2 sna Ceea ce există. 3 sna (Ccr) Disponibilul dintr-un capital, dintr-o sumă. 4 a (D. legi, decrete, situații etc.) Care este în vigoare Si: actual. 5 a Care se manifestă.

EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență).

EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență).

EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj. Care există, care se află în ființă, care este în vigoare. Convenție comercială existentă între două state.

EXISTÉNT, -Ă adj. Care există, care este. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existant].

EXISTÉNT, -Ă I. adj. care există, trăiește. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant)

EXISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care există în mod real, în prezent. Adevăr ~. 2) Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dat. Ordine ~tă. /<fr. existant, lat. existens, ~ntis

existent a. care există: legile existente.

*existént, -ă adj. (lat. ex-sistens, fr. existant). Care există: legile existente. – Ob. egz- (după fr.).

esistint, ~ă a, sna vz existent

existint, ~ă a vz existent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

existént1 [x pron. gz] adj. m., pl. existénți; f. existéntă, pl. existénte

*existént2 [x pron. gz] s. n.

existént adj. m. [x pron. gz], pl. existénți; f. sg. existéntă, pl. existénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXISTÉNT adj. prezent. (Stare de lucruri ~.)

EXISTENT adj. prezent. (Stare de lucruri~.)

Existent ≠ inexistent, neexistent

Intrare: existent
existent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • existent
  • existentul
  • existentu‑
  • existentă
  • existenta
plural
  • existenți
  • existenții
  • existente
  • existentele
genitiv-dativ singular
  • existent
  • existentului
  • existente
  • existentei
plural
  • existenți
  • existenților
  • existente
  • existentelor
vocativ singular
plural
esistene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esistint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
existint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)