5 definiții pentru existent (s.n.) esistint


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență).

existent, ~ă [At: BARASCH, I. 75/6 / V: (înv) ~tint, esi~, esistint, esistente ain, esistinte ain / P: eg-zis~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr existant, lat exsistens, -ntis] 1 a Care se află în realitate Si: real, (îvr) existat. 2 sna Ceea ce există. 3 sna (Ccr) Disponibilul dintr-un capital, dintr-o sumă. 4 a (D. legi, decrete, situații etc.) Care este în vigoare Si: actual. 5 a Care se manifestă.

EXISTÉNT, -Ă I. adj. care există, trăiește. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant)

esistint, ~ă a, sna vz existent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*existént2 [x pron. gz] s. n.

Intrare: existent (s.n.)
  • pronunție: egzistent
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • existent
  • existentul
  • existentu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • existent
  • existentului
plural
vocativ singular
plural
esistint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

existent (s.n.) esistint

  • 1. filosofie Manifestare concretă a existenței; ceea ce există.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. științe juridice Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • limba franceză existant (după existență).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00