6 definiții pentru existent (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXISTENT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență).
existent, ~ă [At: BARASCH, I. 75/6 / V: (înv) ~tint, esi~, esistint, esistente ain, esistinte ain / P: eg-zis~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr existant, lat exsistens, -ntis] 1 a Care se află în realitate Si: real, (îvr) existat. 2 sna Ceea ce există. 3 sna (Ccr) Disponibilul dintr-un capital, dintr-o sumă. 4 a (D. legi, decrete, situații etc.) Care este în vigoare Si: actual. 5 a Care se manifestă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXISTENT, -Ă I. adj. care există, trăiește. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
esistint, ~ă a, sna vz existent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
existent2 [x pron. gz] s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*existent2 [x pron. gz] s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- pronunție: egzistent
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
existentsubstantiv neutru
- 1. Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. DEX '09 MDN '00
- 2. Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- existant (după existență). DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.