2 intrări

2 definiții

EXHORTÁRE s.f. v. exortare.

EXHORTÁ vb. I. v. exorta.

Intrare: exhortare
exhortare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exhortare exhortarea
plural exhortări exhortările
genitiv-dativ singular exhortări exhortării
plural exhortări exhortărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exhorta
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exhorta exhortare exhortat exhortând singular plural
exhortea exhortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exhortez (să) exhortez exhortam exhortai exhortasem
a II-a (tu) exhortezi (să) exhortezi exhortai exhortași exhortaseși
a III-a (el, ea) exhortea (să) exhorteze exhorta exhortă exhortase
plural I (noi) exhortăm (să) exhortăm exhortam exhortarăm exhortaserăm, exhortasem*
a II-a (voi) exhortați (să) exhortați exhortați exhortarăți exhortaserăți, exhortaseți*
a III-a (ei, ele) exhortea (să) exhorteze exhortau exhorta exhortaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)