exegeză sf [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) ese~ / Pl: ~ze / E: fr exégèse] 1 Interpretare, comentare, explicare din punct de vedere istoric, filologică etc. a unui text Cf glosar. 2 (Spc) Interpretare critică a Bibliei. 3 (Mat; îvr; îs) ~ numerică (sau lineară) Soluție numerică a ecuațiilor. 4 (Îas) Construcția geometrică a ecuațiilor.

* EXEGEZĂ (pl. -ze) sf. 1 📖 Explicațiune gramaticală și cuvînt cu cuvînt a unui text, a unui pasagiu ¶ 2 ⛪ Interpretare gramaticală și istorică a Bibliei, (tîlcuire) ¶ 3 ⚖️ Explicarea legilor și textelor de drept: exegeza Codului [fr.].

*EXEGEZĂ (pl. -ze) sf. 1 📖 Explicațiune gramaticală și cuvînt cu cuvînt a unui text, a unui pasagiu ¶ 2 ⛪ Interpretare gramaticală și istorică a Bibliei, (tîlcuire) ¶ 3 ⚖️ Explicarea legilor și textelor de drept: exegeza Codului [fr.].

EXEGEZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare din punct de vedere filologic a unui text.

EXEGEZĂ s.f. 1. (Liv.) Interpretare, lămurire a unui text (din punct de vedere filologic, istoric etc.). 2. Interpretare critică a cărților Bibliei. [< fr. exégèse, cf. gr. exegesis – explicație].

EXEGEZĂ s. f. interpretare, explicare (de conținut și filologică) a unui text literar, juridic, religios. (< fr. exégèse, gr. exegesis)

EXEGEZĂ ~e f. Interpretare (filologică, gramaticală, istorică etc.) a unui text. /<fr. exégese, lat. exegesis

exegeză f. 1. interpretare gramaticală a textelor; 2. explicare etimologică și istorică a Bibliei.

*exegéză f., pl. e (vgr. exégesis, d. exegéomai, explic, interpretez, d. egéomai, merg în ainte, conduc. V. egemonie, egumen). Interpretarea gramaticală a textelor, maĭ ales vorbind de biblie și de cărțile sfinte.

exegeză s. f., g.-d. art. exegezei; pl. exegeze

exegeză s. f., g.-d. art. exegezei; pl. exegeze

exegeză s. f., g.-d. art. exegezei; pl. exegeze

exegeză.

exegeză, exegeze s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text biblic, literar, juridic etc. ♦ (Bis.) Metodă care urmărește punerea textului biblic în contextul său istoric și cultural, înțelegerea mesajului său teologic propriu și explicarea lui, ținând seama de integritatea și unitatea revelației biblice. ♦ Disciplină teologică biblică în cadrul căreia se aplică principiile hermeneuticii în interpretarea cărților Sfintei Scripturi. – Din fr. exégèse, lat. exigisis.