14 definiții pentru excurs escurs excursus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCÚRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din lat. excursus.

excurs sn [At: LM / V: (înv) esc~, (2) ~us / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: lat excursus] 1 Abatere de la subiect (pentru a lămuri o problemă secundară) Si: digresiune, excursie (4) 2 Digresiune făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic).

EXCÚRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Dizertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din lat. excursus.

EXCÚRS, excursuri, s. n. Abatere de la subiectul principal al unei expuneri, pentru lămurirea unei probleme secundare; digresiune.

EXCÚRS s.n. 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. (Filol.) Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). [Pl. -suri, var. excursus s.n. / < lat. excursus < excurrere – a alerga în afară].

EXCÚRS s. n. 1. abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. disertație sub formă de digresiune, cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). (< lat. excursus)

EXCÚRS ~uri n. Abatere de la subiectul tratat, pentru a lămuri o chestiune secundară. /<lat. excursus

EXCÚRSUS s.n. v. excurs (2) [în DN].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXCÚRS s. v. digresiune, divagare, divagație.

excurs s. v. DIGRESIUNE. DIVAGARE. DIVAGAȚIE.

Intrare: excurs
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excurs
  • excursul
  • excursu‑
plural
  • excursuri
  • excursurile
genitiv-dativ singular
  • excurs
  • excursului
plural
  • excursuri
  • excursurilor
vocativ singular
plural
escurs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excursus
  • excursusul
  • excursusu‑
plural
  • excursusuri
  • excursusurile
genitiv-dativ singular
  • excursus
  • excursusului
plural
  • excursusuri
  • excursusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

excurs escurs excursus livresc

  • 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: digresiune divagare divagație
  • 2. Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic).
    surse: DEX '09 DN sinonime: disertație

etimologie: