10 definiții pentru excreta
Explicative DEX
EXCRETA, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.
EXCRETA, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
excreta vt [At: ENC. ROM. 363 / Pzi: ~tez / E: fr excréter] A elimina din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. substanțe devenite inutile sau nocive.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCRETA, excretez, vb. I. Tranz. (Fiziol.) A elimina din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare (sudoare, urină etc.).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCRETA vb. I. tr. A evacua, a elimina prin excreție. [< fr. excréter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCRETA vb. tr. a evacua prin excreție. (< fr. excréter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A EXCRETA ~ez tranz. (substanțe inutile sau dăunătoare) A elimina din organism. /<fr. excréter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*excretéz v. tr. (d. lat. ex-cretum, supinu d. ex-cernere. V. excrement, secretez) Fiziol. Eliminez din corp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
excreta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. excretez, 3 excretează; conj. prez. 1 sg. să excretez, 3 să excreteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
excreta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excretează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
excreta vb., ind. prez. 1 sg. excretez, 3 sg. și pl. excretează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
excreta, excretezverb
- 1. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- excréter DEX '09 DEX '98 DN