9 definiții pentru excreta

EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.

EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.

EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. (Fiziol.) A elimina din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare (sudoare, urină etc.).

excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză

excretá vb., ind. prez. 1 sg. excretéz, 3 sg. și pl. excreteáză

EXCRETÁ vb. I. tr. A evacua, a elimina prin excreție. [< fr. excréter].

EXCRETÁ vb. tr. a evacua prin excreție. (< fr. excréter)

A EXCRETÁ ~éz tranz. (substanțe inutile sau dăunătoare) A elimina din organism. /<fr. excréter

*excretéz v. tr. (d. lat. ex-cretum, supinu d. ex-cernere. V. excrement, secretez) Fiziol. Eliminez [!] din corp.

Intrare: excreta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) excreta excretare excretat excretând singular plural
excretea excretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) excretez (să) excretez excretam excretai excretasem
a II-a (tu) excretezi (să) excretezi excretai excretași excretaseși
a III-a (el, ea) excretea (să) excreteze excreta excretă excretase
plural I (noi) excretăm (să) excretăm excretam excretarăm excretaserăm, excretasem*
a II-a (voi) excretați (să) excretați excretați excretarăți excretaserăți, excretaseți*
a III-a (ei, ele) excretea (să) excreteze excretau excreta excretaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)