19 definiții pentru excitator escitator escitător escitătoriu

excitator, ~oare [At: DESCR. APE 78/1 / V: (înv) es~, escităt~, (îvr) escitătoriu / P: ex-ci~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr excitateur, lat excitator, -oris] 1-6 sn, a (Factor) excitant (4-6). 7 a (Rar) Care îndeamnă. 8 a (Rar) Care încurajează. 9-10 smf, a (Persoană) care instigă. 11-12 sm, a (Rar) (Factor extern) care stimulează sau intensifică o senzație, un sentiment etc. 13 sn Aparat format din două brațe metalice, care servește la descărcarea unui aparat electric. 14 sn Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice.

EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator.

EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. f. Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. – Din fr. excitateur, lat. excitator, -oris.

EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj. Care excită, excitant.

excitatór2 s. n., pl. excitatóare

excitatór1 (rar) adj. m., pl. excitatóri; f. sg. și pl. excitatoáre

excitatór adj. m., pl. excitatóri; f. sg. și pl. excitatoáre

excitatór s. n., pl. excitatoáre

EXCITATÓR adj. v. excitant.

EXCITATÓR, -OÁRE adj. Excitant. // s.f. Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație (3) a altor mașini electrice. [Cf. fr. excitateur, -trice, lat. excitator].

EXCITATOR, -OÁRE I. adj. excitant. II. s. n. mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație (4) a altor mașini electrice. (< fr. excitateur, lat. excitator)

EXCITATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care excita; excitant. /<fr. excitateur, lat. excitator, ~oris

EXCITATÓR2 ~oáre n. Generator electric folosit la alimentarea înfășurării de excitație a unor mașini electrice. /<fr. excitateur, lat. excitator, ~oris

excitator a. și m. care excită. ║ n. instrument de descărcat o baterie electrică.

*excitatór, -oáre adj. Care excită. Subst. Ațîțător, instigator: un excitator de revolte. S. n. Fiz. Instrument de descărcat un aparat electric fără să suferĭ vre-o comoțiune.

escitator, ~oare smn, a vz excitator

escitător, ~oare smn, a vz excitator

escitătoriu, ~oare smn, a vz excitator


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCITATOR adj. ațîțător, excitant, (rar) pofticios. (Un miros ~.)

Intrare: excitator
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excitator excitatorul excitatoare excitatoarea
plural excitatori excitatorii excitatoare excitatoarele
genitiv-dativ singular excitator excitatorului excitatoare excitatoarei
plural excitatori excitatorilor excitatoare excitatoarelor
vocativ singular
plural
escitator
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escitător
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escitătoriu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.