19 definiții pentru excedent escedant escedent escedint escedinte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excedent, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~, escedant, sn, a, escedint (pl: escedinturi) sn, escedinte sn / P: ex-ce~ / Pl: ~e / E: fr excédent, lat excedens, -tis] 1-2 sn, a (Cantitate, valoare, număr) care depășește o anumită limită. 3-4 sn, a (Cantitate) care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților Si: prisos, surplus. 5 sn (Îoc deficit) Valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile sau cheltuielile. 6 (Îs) ~ bugetar Valoare cu care veniturile bugetului depășesc cheltuielile. 7 sn (Îs) ~ natural Număr relativ cu care crește, într-o perioadă de timp determinată, populația de pe un teritoriu Si: spor. corectată

EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis.

EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ Sumă, cantitate, valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile, nevoile, cheltuielile sau consumul. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis.

EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate în plus, care trece peste..., care depășește, care rămîne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus. ♦ (Fin.) Plusul veniturilor față de cheltuieli.

EXCEDÉNT s.n. Prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus. ♦ (Fin.) Plusul veniturilor în raport cu cheltuielile. [Pron. ecs-ce-, pl. -te, -turi. / < fr. excédent, cf. lat. excedens].

EXCEDÉNT s. n. 1. prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus. 2. (fin.) plus de venituri în raport cu cheltuielile. (< fr. excédent, lat. excedens)

EXCEDÉNT ~e n. 1) Cantitate care depășește necesarul; prisos; surplus. 2) Sumă cu care încasările depășesc cheltuielile. /<fr. excédent, lat. excedens, ~ntis

excedent n. sumă ce excede, ce este în plus.

*excedént, -ă adj. (lat. excédens, -éntis). Care excede. S. n. Număru, cantitatea care excede, prisosu: un excedent de banĭ. V. deficit.

escedant, ~ă sn, a vz excedent

escedent, ~ă sn, a vz excedent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excedént s. n., pl. excedénte

excedént ș. n., pl. excedénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXCEDENT s. plus, prisos, prisosință, surplus, (reg.) radăș, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.)

Intrare: excedent
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excedent
  • excedentul
  • excedentu‑
plural
  • excedente
  • excedentele
genitiv-dativ singular
  • excedent
  • excedentului
plural
  • excedente
  • excedentelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excedent
  • excedentul
  • excedentu‑
plural
  • excedenturi
  • excedenturile
genitiv-dativ singular
  • excedent
  • excedentului
plural
  • excedenturi
  • excedenturilor
vocativ singular
plural
escedant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escedent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escedint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escedinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)