2 intrări

19 definiții

EXCAVÁRE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; excavație. – V. excava.

EXCAVÁRE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; excavație. – V. excava.

EXCAVÁRE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava. Chiar și un necunoscător își dă seama de uriașa muncă ce s-a depus aici pentru excavarea atîtor mii și mii de metri cubi de pămînt și piatră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.

excaváre s. f., g.-d. art. excavắrii; pl. excavắri

excaváre s. f., g.-d. art. excavării; pl. excavări

EXCAVÁRE s. săpare. (~ solului.)

EXCAVÁRE s.f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; săpare. [< excava].

EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver.

EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver.

EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A săpa (mai ales cu ajutorul unui excavator), făcînd o cavitate în pămînt, în scopuri tehnice. ◊ Refl. pas. În ultimul timp, la baraj s-au excavat în fundație peste 20000 metri cubi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2875.

excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză

excavá vb., ind. prez. 1 sg. excavéz, 3 sg. și pl. excaveáză

EXCAVÁ vb. a săpa, a scobi. (A ~ pământul.)

EXCAVÁ vb. I. tr. A săpa (o groapă mare) în pământ. [Pron. ecs-ca-. / < fr. excaver, cf. lat. excavare].

EXCAVÁ vb. tr. a săpa o cavitate în scoarța pământului și a îndepărta materialul rezultat. (< fr. excaver, lat. excavare)

A EXCAVÁ ~éz tranz. A săpa cu ajutorul unui excavator. /<fr. excaver, lat. excavare

*excavéz v. tr. (lat. éx-cavo, -áre, d. cavus, cav). Scobesc pămîntu, sap făcînd cavitățĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCAVÁRE s. săpare. (~ solului.)

EXCAVÁ vb. a săpa, a scobi. (A ~ pămîntul.)

Intrare: excavare
excavare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excavare excavarea
plural excavări excavările
genitiv-dativ singular excavări excavării
plural excavări excavărilor
vocativ singular
plural
Intrare: excava
excava
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) excava excavare excavat excavând singular plural
excavea excavați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) excavez (să) excavez excavam excavai excavasem
a II-a (tu) excavezi (să) excavezi excavai excavași excavaseși
a III-a (el, ea) excavea (să) excaveze excava excavă excavase
plural I (noi) excavăm (să) excavăm excavam excavarăm excavaserăm, excavasem*
a II-a (voi) excavați (să) excavați excavați excavarăți excavaserăți, excavaseți*
a III-a (ei, ele) excavea (să) excaveze excavau excava excavaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)