excavare sf [At: LM / V: exc~ / P: ex-ca~ / Pl: ~vări / E: excava] 1 Săpare a unei cavități în pământ (cu un excavator). 2 Cavitate săpată în pământ prin excavare (1).

EXCAVARE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava. Chiar și un necunoscător își dă seama de uriașa muncă ce s-a depus aici pentru excavarea atîtor mii și mii de metri cubi de pămînt și piatră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.

EXCAVARE s.f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; săpare. [< excava].

escava v vz excava

excava vtrp [At: ALEXI, W. / V: esc~ / P: ex-ca~ / Pzi: ~vez / E: fr excaver, lat excavare] 1-2 A (se) săpa o cavitate în pământ (cu un excavator).

EXCAVA, excavez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A săpa (mai ales cu ajutorul unui excavator), făcînd o cavitate în pămînt, în scopuri tehnice. ◊ Refl. pas. În ultimul timp, la baraj s-au excavat în fundație peste 20000 metri cubi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2875.

EXCAVA vb. I. tr. A săpa (o groapă mare) în pămînt. [Pron. ecs-ca-. / < fr. excaver, cf. lat. excavare].

EXCAVA vb. tr. a săpa o cavitate în scoarța pământului și a îndepărta materialul rezultat. (< fr. excaver, lat. excavare)

A EXCAVA ~ez tranz. A săpa cu ajutorul unui excavator. /<fr. excaver, lat. excavare

*excavéz v. tr. (lat. éx-cavo, -áre, d. cavus, cav). Scobesc pămîntu, sap făcînd cavitățĭ.

excavare s. f., g.-d. art. excavării; pl. excavări

excavare s. f., g.-d. art. excavării; pl. excavări

excavare s. f., g.-d. art. excavării; pl. excavări

excava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excavez, 3 excavează; conj. prez. 1 sg. să excavez, 3 să excaveze

excava (a ~) vb., ind. prez. 3 excavează

excava vb., ind. prez. 1 sg. excavez, 3 sg. și pl. excavează

EXCAVARE s. săpare. (~ solului.)

EXCAVARE s. săpare. (~ solului.)

EXCAVA vb. a săpa, a scobi. (A ~ pământul.)

EXCAVA vb. a săpa, a scobi. (A ~ pămîntul.)