15 definiții pentru excavație excavațiune

EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. 1. Groapă, cavitate în suprafața Pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavațiúne s. f.] – Din fr. excavation.

EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. 1. Groapă, cavitate în suprafața pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavațiúne s. f.] – Din fr. excavation.

EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. (Tehn.) Groapă, cavitate la suprafața pămîntului sau în adîncime, creată în urma unui fenomen natural sau făcută (mai ales cu ajutorul unui excavator) pentru diferite scopuri tehnice. ♦ (Arheol.; rar) Săpătură. (Atestat în forma excavațiune) Fusesem să asist la-excavațiunile ce făcea învățatul archeolog... la mausoleul Artemisei. GHICA, S. 422. – Variantă: (învechit) excavațiúne (pronunțat -ți-u-) s. f.

excaváție (-ți-e) s. f., art. excaváția (-ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (-ți-i-)

excaváție s. f. (sil. -ți-e), art. excaváția (sil. -ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (sil. -ți-i-)

EXCAVÁȚIE s. săpătură. (O ~ pentru fundația unui bloc.)

EXCAVÁȚIE s.f. 1. Cavitate la suprafața sau în adâncul pământului formată natural sau făcută în vederea unor obiective tehnice. ♦ Săpătură. 2. (Med.) Adâncitură anormală a unui organ. [Pron. ecs-ca-va-ți-e, gen. -iei. / cf. fr. excavation, rus. ekskavațiia].

EXCAVÁȚIE s. f. 1. cavitate la suprafața sau în adâncul pământului, în vederea unor obiective tehnice; rezultatul excavării. 2. (med.) adâncitură anormală a unui organ. (< fr. excavation, rus. ekskavațiia)

EXCAVÁȚIE ~i f. Groapă în scoarța pământului creată de un fenomen natural sau făcută de om în diferite scopuri. [G.-D. excavației] /<fr. excavation, lat. excavatio, ~onis

EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație.

EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație.

EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație.

excavați(un)e f. 1. săpătură adâncă; 2. gaură în pământ sau în piatră.

*excavațiúne f. (lat. excavátio, -ónis). Acțiunea de a scobi pămîntu. Rezultatu acesteĭ scobirĭ: cavernele-s excavațiunĭ naturale. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCAVÁȚIE s. săpătură. (O ~ pentru fundația unui bloc.)

Intrare: excavație
excavație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excavație excavația
plural excavații excavațiile
genitiv-dativ singular excavații excavației
plural excavații excavațiilor
vocativ singular
plural
excavațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excavațiune excavațiunea
plural excavațiuni excavațiunile
genitiv-dativ singular excavațiuni excavațiunii
plural excavațiuni excavațiunilor
vocativ singular
plural