evrica i [At: ALEXI, W. / E: ngr εὕρηκα] (Liv) Exclamație de bucurie folosită mai ales la rezolvarea unei probleme dificile.

EVRICA interj. Cuvînt împrumutat din grecește și folosit ca exclamație spontană de bucurie, de izbîndă provocată de rezolvarea unei probleme dificile.

EVRICA interj. (Liv.) Exclamație de bucurie, folosită mai ales după rezolvarea unei probleme dificile. [< ngr. evrika – am găsit).

EVRICA interj. (exclamație de bucurie, la rezolvarea unei probleme dificile) am găsit!. (< gr. evrika)

EVRICA interj. (se folosește pentru a exprima bucuria, mai ales în timpul rezolvării unei probleme dificile) Am rezolvat!; am găsit!; am aflat! [Sil. e-vri-ca] /<ngr. évrika

evrika! int. 1. («am aflat»), strigătul lui Arhimede la descoperirea legii sale hidrostatice; 2. fig exclamație de bucurie la deslegarea unei probleme grele.

evrica (gr.) (desp. e-vri-) interj.

evrica (e-vri-) interj.

evrica interj. (sil. -vri-)

EVRICA (cuv. gr. „am găsit”) interj. (Livr.) Exclamație de bucurie marcând rezolvarea unei probleme dificile. Se presupune că a fost rostită de Arhimede, în clipa când a descoperit principiul fundamental al hidrostaticii (legea lui Arhimede).

Evrika (grec. εὕρηκα!) – cuvînt grecesc care înseamnă: am găsit, am descoperit! – E faimosul strigăt al lui Arhimede, în clipa cînd a descoperit legea că un corp scufundat în apă pierde o parte din greutatea sa, egală cu volumul de apă dislocuit (principiu care îi și poartă numele). Arhimede trăia la Syracuza, pe vremea cînd tiranul (regele) cetății era Hieron al II-lea. Acesta dăduse o cantitate de aur unui făurar să-i facă o coroană. Bănuind că meșterul a amestecat aurul cu un metal mai ieftin, regele l-a chemat pe Arhimede și i-a cerut ca, fără să strice coroana, să-i răspundă la întrebarea dacă a fost furat sau nu. Arhimede nu știa cum să procedeze. Problema îl chinuia. Într-o zi, aflîndu-se în baie, a observat că apa se ridicase cînd a intrat în cadă, iar picioarele îi erau mai ușoare. Această constatare l-a condus la descoperirea legii greutății specifice a corpurilor și la dezlegarea problemei care îl frămînta: Neputîndu-și reține bucuria, a început să alerge pe stradă și să strige acel „Evrika” (Am descoperit!), care de atunci a devenit o exclamație de bucurie, de entuziasm în fața unei descoperiri neașteptate sau a găsirii unei soluții într-o problemă grea. ȘT.