10 definiții pentru evrica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evrica i [At: ALEXI, W. / E: ngr εὕρηκα] (Liv) Exclamație de bucurie folosită mai ales la rezolvarea unei probleme dificile.

ÉVRICA interj. (Livr.) Exclamație de bucurie folosită mai ales la rezolvarea unei probleme dificile. – Din ngr. évrika.

ÉVRICA interj. (Livr.) Exclamație de bucurie folosită mai ales la rezolvarea unei probleme dificile. – Din ngr. évrika.

ÉVRICA interj. Cuvînt împrumutat din grecește și folosit ca exclamație spontană de bucurie, de izbîndă provocată de rezolvarea unei probleme dificile.

ÉVRICA interj. (Liv.) Exclamație de bucurie, folosită mai ales după rezolvarea unei probleme dificile. [< ngr. evrika – am găsit).

ÉVRICA interj. (exclamație de bucurie, la rezolvarea unei probleme dificile) am găsit!. (< gr. evrika)

ÉVRICA interj. (se folosește pentru a exprima bucuria, mai ales în timpul rezolvării unei probleme dificile) Am rezolvat!; am găsit!; am aflat! [Sil. e-vri-ca] /<ngr. évrika

evrika! int. 1. («am aflat»), strigătul lui Arhimede la descoperirea legii sale hidrostatice; 2. fig exclamație de bucurie la deslegarea unei probleme grele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

évrica interj. (sil. -vri-)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EVRICA (cuv. gr. „am găsit”) interj. (Livr.) Exclamație de bucurie marcând rezolvarea unei probleme dificile. Se presupune că a fost rostită de Arhimede, în clipa când a descoperit principiul fundamental al hidrostaticii (legea lui Arhimede).

Intrare: evrica
evrica interjecție
  • silabație: -vri-
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • evrica