9 definiții pentru evocativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evocativ, ~ă a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 19 / Pl: ~i, ~e / E: lat evocativus] 1-2 Evocator (1-2).

EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. Toate numele ce-l emoționau... toate se grămădeau în mintea lui, cu puterea evocativă ce o au pentru romîni figurile și faptele mărețe ale timpurilor lor eroice. D. ZAMFIRESCU, R. 19.

EVOCATÍV, -Ă adj. Evocator. [< lat. evocativus].

EVOCATÍV, -Ă adj. evocator. (< lat. evocativus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. sg. evocatívă, pl. evocatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVOCATÍV adj. v. expresiv.

EVOCATIV adj. evocator, expresiv, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

Intrare: evocativ
evocativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evocativ
  • evocativul
  • evocativu‑
  • evocati
  • evocativa
plural
  • evocativi
  • evocativii
  • evocative
  • evocativele
genitiv-dativ singular
  • evocativ
  • evocativului
  • evocative
  • evocativei
plural
  • evocativi
  • evocativilor
  • evocative
  • evocativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)