2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evingere sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: evinge] 1 (Nob) Învingere. 2 (Nob) Înlăturare. 3 (Jur) Preluare, prin evicțiune, a unui drept de proprietate.

EVINGE, eving, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

evinge vt [At: HAMANGIU, C. C. 262 / V: (înv) ~nce / Pzi: eving / E: fr évincer, lat evincere] 1 (Îdt) A învinge. 2 (Îdt) A înlătura. 3 (Jur) A prelua, prin evicțiune, un drept de proprietate.

EVINGE, eving, vb. III. Tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

EVINGE vb. tr. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicțiune. (după lat. evincere)

A EVINGE eving tranz. rar (persoane) A supune unei evicțiuni; a face să sufere o evicțiune. /<lat. evincere

*evíng, -víns, a -vínge v. tr. (lat. e-vingere. V. în-ving). Exclud, resping. Jur. Deposedez pin lege.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

evinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eving, 3 sg. evinge, perf. s. 1 sg. evinsei, 1 pl. evinserăm, m.m.c.p. 1 pl. evinseserăm; conj. prez. 1 sg. să eving, 3 să evingă; ger. (rar) evingând; part. evins

evinge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evinge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinge vb., ind. prez. 3 sg. evinge

Intrare: evingere
evingere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evingere
  • evingerea
plural
  • evingeri
  • evingerile
genitiv-dativ singular
  • evingeri
  • evingerii
plural
  • evingeri
  • evingerilor
vocativ singular
plural
Intrare: evinge
verb (VT664)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • evinge
  • evingere
  • evingând
  • evingându‑
singular plural
  • evinge
  • evingeți
  • evingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eving
(să)
  • eving
  • evingeam
a II-a (tu)
  • evingi
(să)
  • evingi
  • evingeai
a III-a (el, ea)
  • evinge
(să)
  • evingă
  • evingea
plural I (noi)
  • evingem
(să)
  • evingem
  • evingeam
a II-a (voi)
  • evingeți
(să)
  • evingeți
  • evingeați
a III-a (ei, ele)
  • eving
(să)
  • evingă
  • evingeau
evince
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

evinge, evingverb

  • 1. A face pe cineva să sufere o evicțiune. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.