10 definiții pentru evinge
Explicative DEX
EVINGE, eving, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).
evinge vt [At: HAMANGIU, C. C. 262 / V: (înv) ~nce / Pzi: eving / E: fr évincer, lat evincere] 1 (Îdt) A învinge. 2 (Îdt) A înlătura. 3 (Jur) A prelua, prin evicțiune, un drept de proprietate.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
EVINGE, eving, vb. III. Tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de baron
 - acțiuni
 
EVINGE vb. tr. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicțiune. (după lat. evincere)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
A EVINGE eving tranz. rar (persoane) A supune unei evicțiuni; a face să sufere o evicțiune. /<lat. evincere
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
evince v vz evinge
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
*evíng, -víns, a -vínge v. tr. (lat. e-vingere. V. în-ving). Exclud, resping. Jur. Deposedez pin lege.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
evinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eving, 3 sg. evinge, perf. s. 1 sg. evinsei, 1 pl. evinserăm, m.m.c.p. 1 pl. evinseserăm; conj. prez. 1 sg. să eving, 3 să evingă; ger. (rar) evingând; part. evins
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
evinge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evinge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
evinge vb., ind. prez. 3 sg. evinge
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    verb (VT664)    Surse flexiune: DOR    |  infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
 (a) 
  |   
  |  — |  
  |  singular | plural | ||
 
  |   
  |  ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |  
  |   (să) 
  |   
  |  — | — | |
| a II-a (tu) |  
  |   (să) 
  |   
  |  — | — | ||
| a III-a (el, ea) |  
  |   (să) 
  |   
  |  — | — | ||
| plural | I (noi) |  
  |   (să) 
  |   
  |  — | — | |
| a II-a (voi) |  
  |   (să) 
  |   
  |  — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |  
  |   (să) 
  |   
  |  — | — | ||
  evinge, evingverb  
 -  1. A face pe cineva să sufere o evicțiune. DEX '09 MDN '00
 
etimologie:
-  evincere (după învinge). DEX '09 MDN '00
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.