24 de definiții pentru eveniment evenemânt evenement evenimânt (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

eveniment sn [At: HELIADE, D. J. 3/16 / V: (îvr) ~mânt, ~nem~, ~nemânt / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr événement] 1 Fapt de o importanță deosebită pentru o colectivitate umană (sau pentru un individ). 2 Ceea ce se întâmplă la un moment dat Si: întâmplare Vz fapt. 3 (Lpl) Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat schimbarea unei stări de fapt. 4 (Frr) Incident dramatic într-o operă literară. 5 (În teoria informației) Orice fenomen (sau stare) local(ă) și instantaneu(ee). 6 (Mat) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment.

EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

EVENIMÉNT, evenimente, s. n. Întîmplare în viața socială sau particulară, deosebită de faptele cotidiene. Așteptase mereu ceva nou, o întîmplare, un eveniment care să-i schimbe traiul. BART, E. 240.

evenimént s. n., pl. eveniménte

evenimént s. n., pl. eveniménte

EVENIMÉNT s.n. Întâmplare importantă, remarcabilă. [Pl. -te. / < fr. événement, cf. lat. evenire – a se întâmpla].

EVENIMÉNT s. n. 1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație). 2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu. 3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment. (< fr. événement)

evenimént (eveniménte), s. n. – Întîmplare importantă, fapt însemnat. Rezultat din fr. évènement, încrucișat cu it. avvenimento.

EVENIMÉNT ~e n. 1) Întâmplare importantă în viața socială ori particulară; fapt remarcabil. ~ istoric. 2) Întâmplare dramatică într-o operă literară. /<fr. evénement

eveniment n. 1. tot ce se întâmplă; 2. lucru neașteptat, întâmplare tragică.

*evenimént n., pl. e (fr. évenement, d. lat. evenire, a se întîmpla; it. ev- și av-venimento). Întîmplare, maĭ ales fericită: descoperirea Americiĭ fu un mare eveniment.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

evenimént s. n. (circ.) Accident ◊ „Automobiliștilor, membri ai Automobil Clubului Român, care de-a lungul unei perioade de 15 ani – de la 1 septembrie 1969 – n-au avut abateri de la regulile de circulație – înscrise în permisul de conducere – li se vor acorda diplome de «Automobilist fără evenimente».” I.B. 19 IV 74 p. 3. ◊ „După scoaterea vagonului din garnitură, fusul de osie, care produce flacăra, s-a rupt. A fost evitat – cum se spune – un grav eveniment feroviar.” Sc. 29 VI 75 p. 3. ◊ Evenimente rutiere” R.l. 4 II 76 p. 5. ◊ „O noapte la serviciul intervenții la evenimente de la Miliția Capitalei.” Sc.tin. 6 IV 81 p. 4; v. și R.l. 26 XI 76 p. 5, Sc. 4 V 79 p. 5 (formal din fr. événement; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

cárte-evenimént s. f. Carte a cărei apariție constituie un eveniment ◊ „O carte-eveniment: Octavian Goga – «Ne învață Mărășeștii»” Săpt. 24 II 84 p. 7. ◊ „«Euharistia» [...] reprezintă pentru ortodoxia românească o carte-eveniment. R.l. 19 III 93 p. 2 (din carte + eveniment)

concért-evenimént s. n. (muz.) Concert de mare valoare, care constituie un eveniment ◊ „Valoarea incontestabilă a Missei de Mozart a creat premisele unui concert-eveniment. Cont. 3 XII 65 p. 6. ◊ „Oare când vom vedea din nou sala Radioteleviziunii arhiplină? Când vor redeveni concertele săptămânale concerte-eveniment?” Sc. 29 X 78 p. 4; v. și Săpt. 23 VI 78 p. 8 (din concert + eveniment)

spectácol-evenimént s. n. Spectacol de mare importanță, constituind un eveniment artistic ◊ „Dar, cu toate că în această stagiune au lipsit «spectacolele-eveniment», publicul continuă să vină la teatru.” Săpt. 3 VIII 73 p. 7. ◊ „Moni este autorul unor spectacole-eveniment, momente de culme ale artei noastre teatrale.” Fl. 13 I 77 p. 18. ◊ „Un spectacol-eveniment, «Răceala» de Marin Sorescu, la Teatrul «Bulandra».” R.lit. 10 III 77 p. 16 (din spectacol + eveniment)

eveniment depozițional, (engl.= depositional event), unitate depozițională epiclastică de rang inf. separată de două hiatusuri și acumulată în trei faze distincte: de → pogradare inițială, de → agradare pencontemporană și de transgresiune terminală. Dep. unui e.d. intră în alcătuirea unui → episod depozițional.

arată toate definițiile

Intrare: eveniment
eveniment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eveniment evenimentul
plural evenimente evenimentele
genitiv-dativ singular eveniment evenimentului
plural evenimente evenimentelor
vocativ singular
plural
evenement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
evenemânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
evenimânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.