23 de definiții pentru eveniment evenemânt evenement evenimânt (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eveniment sn [At: HELIADE, D. J. 3/16 / V: (îvr) ~mânt, ~nem~, ~nemânt / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr événement] 1 Fapt de o importanță deosebită pentru o colectivitate umană (sau pentru un individ). 2 Ceea ce se întâmplă la un moment dat Si: întâmplare Vz fapt. 3 (Lpl) Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat schimbarea unei stări de fapt. 4 (Frr) Incident dramatic într-o operă literară. 5 (În teoria informației) Orice fenomen (sau stare) local(ă) și instantaneu(ee). 6 (Mat) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment.

EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

EVENIMÉNT, evenimente, s. n. Întîmplare în viața socială sau particulară, deosebită de faptele cotidiene. Așteptase mereu ceva nou, o întîmplare, un eveniment care să-i schimbe traiul. BART, E. 240.

EVENIMÉNT s.n. Întâmplare importantă, remarcabilă. [Pl. -te. / < fr. événement, cf. lat. evenire – a se întâmpla].

EVENIMÉNT s. n. 1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație). 2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu. 3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment. (< fr. événement)

evenimént s. n. (circ.) Accident ◊ „Automobiliștilor, membri ai Automobil Clubului Român, care de-a lungul unei perioade de 15 ani – de la 1 septembrie 1969 – n-au avut abateri de la regulile de circulație – înscrise în permisul de conducere – li se vor acorda diplome de «Automobilist fără evenimente».” I.B. 19 IV 74 p. 3. ◊ „După scoaterea vagonului din garnitură, fusul de osie, care produce flacăra, s-a rupt. A fost evitat – cum se spune – un grav eveniment feroviar.” Sc. 29 VI 75 p. 3. ◊ Evenimente rutiere” R.l. 4 II 76 p. 5. ◊ „O noapte la serviciul intervenții la evenimente de la Miliția Capitalei.” Sc.tin. 6 IV 81 p. 4; v. și R.l. 26 XI 76 p. 5, Sc. 4 V 79 p. 5 (formal din fr. événement; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

EVENIMÉNT ~e n. 1) Întâmplare importantă în viața socială ori particulară; fapt remarcabil. ~ istoric. 2) Întâmplare dramatică într-o operă literară. /<fr. evénement

eveniment n. 1. tot ce se întâmplă; 2. lucru neașteptat, întâmplare tragică.

*evenimént n., pl. e (fr. évenement, d. lat. evenire, a se întîmpla; it. ev- și av-venimento). Întîmplare, maĭ ales fericită: descoperirea Americiĭ fu un mare eveniment.

cárte-evenimént s. f. Carte a cărei apariție constituie un eveniment ◊ „O carte-eveniment: Octavian Goga – «Ne învață Mărășeștii»” Săpt. 24 II 84 p. 7. ◊ „«Euharistia» [...] reprezintă pentru ortodoxia românească o carte-eveniment. R.l. 19 III 93 p. 2 (din carte + eveniment)

concért-evenimént s. n. (muz.) Concert de mare valoare, care constituie un eveniment ◊ „Valoarea incontestabilă a Missei de Mozart a creat premisele unui concert-eveniment. Cont. 3 XII 65 p. 6. ◊ „Oare când vom vedea din nou sala Radioteleviziunii arhiplină? Când vor redeveni concertele săptămânale concerte-eveniment?” Sc. 29 X 78 p. 4; v. și Săpt. 23 VI 78 p. 8 (din concert + eveniment)

spectácol-evenimént s. n. Spectacol de mare importanță, constituind un eveniment artistic ◊ „Dar, cu toate că în această stagiune au lipsit «spectacolele-eveniment», publicul continuă să vină la teatru.” Săpt. 3 VIII 73 p. 7. ◊ „Moni este autorul unor spectacole-eveniment, momente de culme ale artei noastre teatrale.” Fl. 13 I 77 p. 18. ◊ „Un spectacol-eveniment, «Răceala» de Marin Sorescu, la Teatrul «Bulandra».” R.lit. 10 III 77 p. 16 (din spectacol + eveniment)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evenimént s. n., pl. eveniménte

evenimént s. n., pl. eveniménte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

evenimént (eveniménte), s. n. – Întîmplare importantă, fapt însemnat. Rezultat din fr. évènement, încrucișat cu it. avvenimento.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

eveniment depozițional, (engl.= depositional event), unitate depozițională epiclastică de rang inf. separată de două hiatusuri și acumulată în trei faze distincte: de → pogradare inițială, de → agradare pencontemporană și de transgresiune terminală. Dep. unui e.d. intră în alcătuirea unui → episod depozițional.

eveniment sonor, tot ceea ce evidențiază ca sunet* într-o anumită unitate și desfășurare uniformă de fenomene de aceeași natură. Orice sursă [voce (1) sau instrument muzical sau nu] poate produce un e. într-un asemenea context. E. se clasifică nu numai după sursele de producere a sunetului, ci și după gradul lor de determinare. În natură, e. apar ca imprevizibile deși există posibilitatea determinării lor în funcție de contextul fenomenelor în cadrul cărora se produc (muzica concretă* operează cu asemenea e. care, dacă sunt apoi prelucrate pe bandă magnetică, devin determinate). În muzica aleatorică*, e. sunt predeterminate*, momentul apariției lor ținând de procesul ales. Ele se pot prevedea, mai mult sau mai puțin precis, în funcție de gradul de control pe care îl stăpânește compozitorul și executantul în acest proces. E. sunt determinate în notația (1) tradițională doar la nivel de partitură* deoarece în executarea lucrării, de fiecare dată, intervine timpul propriu executantului. Astfel, socotind în timpul momentul inițial 0 al pornirii lucrării muzicale, e. ce vor apărea pe axa temporală vor fi plasate diferit (cu mici abateri) la fiecare execuție. Mai mult, producerea lor va fi întotdeauna dependentă de variațiile dinamice*, timbrale*, acustice etc., deci de calitatea execuției, de construcția sursei sonore și de mediul în care realizează. Accepția matematică a termenului (noțiune de bază a teoriei probabilităților) a determinat preluarea lui în muzicologie* și în muzica actuală, fiind tot mai mult întrebuințat (de ex. în muzica stochastică*, bazată pe calculul probabilităților, se referă la producerea pe planul ansamblului, respectiv al sonorităților globale).

arată toate definițiile

Intrare: eveniment
eveniment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eveniment
  • evenimentul
  • evenimentu‑
plural
  • evenimente
  • evenimentele
genitiv-dativ singular
  • eveniment
  • evenimentului
plural
  • evenimente
  • evenimentelor
vocativ singular
plural
evenement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
evenemânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
evenimânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)