6 definiții pentru evecțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evecțiune sf [At: ENC. ROM. / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr évection, lat evectio, -onis] Deviere a orbitei lunare, provocată de forța de atracție a Soarelui.

EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.

EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.

EVECȚIÚNE s.f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. évection, lat. evectio].

EVECȚIÚNE s. f. inegalitate periodică în mișcarea Lunii, ca urmare a influenței Soarelui. (< fr. évection, lat. evectio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evecțiúne (astron.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni

evecțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni

Intrare: evecțiune
evecțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evecțiune
  • evecțiunea
plural
  • evecțiuni
  • evecțiunile
genitiv-dativ singular
  • evecțiuni
  • evecțiunii
plural
  • evecțiuni
  • evecțiunilor
vocativ singular
plural