12 definiții pentru euhemerism evhemerism evemerism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î. H.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-.Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme.

euhemerism sn [At: LM / V: (înv) evh~, eve~ / P: e-u-he~ / E: fr évhémérisme] Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î.e.n.), după care zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați.

EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î.e.n.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-.Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme.

EUHEMERÍSM s. n. doctrina lui Euhemeros, potrivit căreia divinitățile nu sunt decât o creație a spiritului uman, oameni divinizați. (< fr. évhémérisme)

EVHEMERÍSM s. n. v. euhemerism.

EVHEMERÍSM s. n. v. euhemerism.

evhemerism sn vz euhemerism

EVHEMERÍSM s.n. (Lit.) Doctrină potrivit căreia personajele mitologice ar fi oameni divinizați fie de frica, fie de admirația popoarelor. [< fr. évhémérisme, cf. Evhemer – filozof grec din antichitate].

*evemerízm n. Doctrina luĭ Evemer, filosof Grec (sec. IV în ainte de Hristos), după care zeiĭ mitologiiĭ ar fi oamenĭ divinizațĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

euhemerísm s. n. (sil. e-u-)

Intrare: euhemerism
  • silabație: e-u-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • euhemerism
  • euhemerismul
  • euhemerismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • euhemerism
  • euhemerismului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evhemerism
  • evhemerismul
  • evhemerismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • evhemerism
  • evhemerismului
plural
vocativ singular
plural
evemerism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evemerism
  • evemerismul
  • evemerismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • evemerism
  • evemerismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

euhemerism evhemerism evemerism

  • 1. Doctrina lui Euhemeros (secolele IV-III î. H.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: