9 definiții pentru euhemerism evhemerism

EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î. H.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-.Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme.

EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î.e.n.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-.Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme.

euhemerísm s. n. (sil. e-u-)

EUHEMERÍSM s. n. doctrina lui Euhemeros, potrivit căreia divinitățile nu sunt decât o creație a spiritului uman, oameni divinizați. (< fr. évhémérisme)

EVHEMERÍSM s. n. v. euhemerism.

EVHEMERÍSM s. n. v. euhemerism.

EVHEMERÍSM s.n. (Lit.) Doctrină potrivit căreia personajele mitologice ar fi oameni divinizați fie de frica, fie de admirația popoarelor. [< fr. évhémérisme, cf. Evhemer – filozof grec din antichitate].

Intrare: euhemerism
euhemerism substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular euhemerism euhemerismul
plural
genitiv-dativ singular euhemerism euhemerismului
plural
vocativ singular
plural
evhemerism
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evhemerism evhemerismul
plural
genitiv-dativ singular evhemerism evhemerismului
plural
vocativ singular
plural