EUFORBIACEE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacée.

euforbiacee sf [At: BRANDZA, FL. 172 / S și: (înv) euphor~ / P: e-u-for-bi-a~ / Pl: ~ / E: fr euphorbiacées] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate, erbacee și lemnoase, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase. 2 Plantă din familia euforbiacee (1).

EUFORBIACEE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacées.

EUFORBIACEE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, al căror fruct este o capsulă cu semințe; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. e-u-for-bi-a-ce-e, sg. invar. / < fr. euphorbiacées].

EUFORBIACEE s. n. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, cu flori unisexuate, de culori variate, cu fructul capsulă. (< fr. euphorbiacées)

*eŭforbiacéŭ, -ée adj., pl. f. ee (d. eŭforbie). Bot. Din familia eŭforbiiĭ. F. pl. Plante din familia euforbiiĭ, ca: aleuru, breĭu, ricinu, odogacĭu ș. a.

euforbiacee (desp. e-u-, -bi-a-) s. f., art. euforbiaceea; g.-d. art. euforbiaceei; pl. euforbiacee

euforbiacee (e-u-, -bi-a-) s. f., art. euforbiaceea; g.-d. art. euforbiaceei; pl. euforbiacee

euforbiacee s. f. (sil. e-u, -bi-a-), pl. euforbiacee

EUFORBIACÉE (< fr.; {i} lat. euphorbia „laptele-cucului”) s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, răspândite pe aproape toate continentele, cu flori actinomorfe, unisexuate, fruct capsulă, bacă sau drupă și semințe bogate în uleiuri grase: unele e. prezintă canale laticifere, celule secretoare, peri glandulari etc. Au importanță în ind. alimentară, textilă, ca plante ornamentale și ca producătoare de cauciuc; (și la sg.) plantă din această familie (ex. ricinul, arborele de cauciuc etc.).