8 definiții pentru etnonim

ETNONÍM, etnonime, s. n. Nume de popor. – Din fr. ethnonyme.

ETNONÍM, etnonime, s. n. Nume de popor. – Din fr. ethnonyme.

etnoním s. n., pl. etnoníme

etnoním s. n., pl. etnoníme

ETNONÍM s.n. Nume de popor. [< fr. ethnonyme].

ETNONÍM s. n. nume de popor. (< fr. ethnonyme)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ETNONÍM s. n. (< fr. ethnonyme): nume de etnie sau de popor, ca german, francez, român, austriac etc.

ETN-, v. ETNO-.~arh (v. -arh), s. m., comandant al unei provincii a Imperiului Roman; ~arhie (v. -arhie1), s. f., teritoriu administrat de un etnarh; ~onim (v. -onim), s. n., nume de popor; ~onimie (v. -onimie), s. f., studiu lingvistic al antroponimelor aparținînd unei comunități etnice.

Intrare: etnonim
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etnonim etnonimul
plural etnonime etnonimele
genitiv-dativ singular etnonim etnonimului
plural etnonime etnonimelor
vocativ singular
plural