ETNOGRAF, -Ă, etnografi, -e, s. m. și f. Specialist în etnografie. – Din fr. ethnographe.

etnograf, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr ethnographe] Specialist în etnografie.

*ETNOGRAF sm. Învățat care se ocupă cu etnografia [fr.].

ETNOGRAF, -Ă, etnografi, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu etnografia. – Din fr. ethnographe.

ETNOGRAF, -Ă, etnografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul etnografiei, specialist în etnografie.

ETNOGRAF, -Ă s.m. și f. Specialist în etnografie. [< fr. ethnographe].

ETNOGRAF, -Ă s. m. f. specialist în etnografie. (< fr. ethnographe)

ETNOGRAF ~ă (~i, ~e) m. și f. Specialist în etnografie. /<fr. ethnographe

etnograf m. cel ce se ocupă cu etnografia.

*etnográf m. (d. etnografie). Cel care se ocupă de etnografie. – Fem. -ă.

etnograf (desp. -no-graf) s. m., pl. etnografi

etnograf (-no-graf) s. m., pl. etnografi

etnograf s. m. (sil. -graf), pl. etnografi

ETNO- „popor, comunitate etnică, rasă”. ◊ gr. ethnos „popor, națiune” > fr. ethno-, germ. id., engl. id., it. etno- > rom. etno-. □ ~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplină care studiază motivele și riturile tradiționale cu caracter astronomic aparținînd unei comunități etnice; ~axiologie (v. axio-₁, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază geneza, structura și funcția valorilor culturale dintr-o comunitate etnică; ~biografie (v. bio-, v. -grafie), s. f., autobiografie a unui popor; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., știință care tratează despre raporturile dintre om și mediul ambiant; ~cid (v. -cid), s. n., 1. Ucidere în masă a unei comunități etnice. 2. Modificare forțată și programată a structurii biosociale sau culturale a unei unități etnice; ~coregrafie (v. core/o-₁, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază activitatea ludică (jocul și dansul) a unei comunități etnice; ~crație (v. -crație), s. f., conducere a unei comunități etnice de către proprii ei reprezentanți; ~cultură (v. -cultură), s. f., cultură proprie unei comunități etnice; ~demografie (v. demo-, v. -grafie), s. f., demografie a unităților și a grupurilor etnice; ~ergonomie (v. ergo-, v. -nomie), s. f., ergonomie*; ~filie (v. -filie₁), s. f., afecțiune deosebită pentru tot ceea ce privește viața unei comunități etnice; ~filozofie (v. filo-₃, v. -zofie), s. f., totalitatea conceptelor filozofice ale unei grupări etnice; ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de tot ceea ce aparține unei comunități etnice; ~genealogie (v. genea-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază geneza popoarelor și legăturile lor etnice; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a unui popor ca unitate social-istorică; ~genie (v. -genie₁), s. f., ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază influența reciprocă dintre mediul geografic și comunitatea etnică; ~geologie (v. geo-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază stratigrafia civilizației și culturii unei comunități etnice; ~gonie (v. -gonie), s. f., concept care cuprinde geneza, evoluția și dispariția unui popor din perspectiva mitologiei; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în etnografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază felul de trai, viața materială și spirituală a unui popor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a unor fenomene etnografice; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină care tratează despre datinile, obiceiurile și practicile medicale ale unei comunități etnice; ~id (v. -id), s. m., element constitutiv al unei unități etnice, care nu posedă autonomie; ~lit (v. -lit₂), s. m., element constitutiv al unui fenomen de civilizație sau de cultură, extras prin etnoliză; ~liză (v. -liză), s. f., analiza calitativă a unui fenomen, fapt de civilizație sau de cultură; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în etnologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază liniile directoare ale structurii și evoluției popoarelor; ~metodologie (v. metodo-, v. -logie₁), s. f., metodologie de tip epistemologic a cercetării etnologice; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă de măsurarea elementelor, relațiilor, proceselor etnoculturale și etnocivilizatoare, proprii unei unități etnice; ~muzicolog (v. muzico-, v. -log), s. m. și f., specialist în etnomuzicologie; ~muzicologie (v. muzico-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază activitatea muzicală a unei comunități etnice; ~pedagogie (v. ped/o-₁, v. -agogie), s. f., știință a educației permanente a maselor de adulți; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază viața unui popor și producțiile sale după însușirile lui psihologice caracteristice; ~sociologie (v. socio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care interpretează fenomenele sociale cu ajutorul datelor etnologiei; ~tanatologie (v. tanato-, v. -logie₁), s. f., disciplină etnologică avînd ca obiect de studiu riturile de înmormîntare ale unei grupări etnice; ~tip (v. -tip), s. n., formațiune biopsihică specifică unui grup etnic, înainte și după procesul de educație complexă; ~zoologie (v. zoo-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile reciproce dintre comunitatea etnică și mediul zoologic înconjurător.