2 intrări

13 definiții

ETICHETÁT, -Ă, etichetați, -te, adj. Prevăzut cu o etichetă. – V. eticheta.

ETICHETÁT, -Ă, etichetați, -te, adj. Prevăzut cu o etichetă. – V. eticheta.

ETICHETÁT, -Ă, etichetați, -te, adj. 1. Prevăzut cu o etichetă, purtînd o indicație asupra conținutului, valorii, destinației etc. 2. Fig. (Depreciativ, despre persoane) Calificat, cunoscut ca atare. Predescu... ținea morțiș să scoată un personaj literar dintr-un ucigaș banal și etichetat. POPA, V. 93.

ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.

ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.

ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica (pe cineva sau ceva).

etichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 eticheteáză

etichetá vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz, 3 sg. și pl. eticheteáză

ETICHETÁ vb. v. califica, face, numi.

ETICHETÁ vb. I. tr. 1. A pune o etichetă (pe ceva). 2. (Fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. étiqueter].

ETICHETÁ vb. tr. 1. a pune o etichetă. ◊ a asocia o etichetă (3). 2. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva). (< fr. étiqueter)

A ETICHETÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. étiqueter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

etichetá vb. v. CALIFICA. FACE. NUMI.

Intrare: eticheta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eticheta etichetare etichetat etichetând singular plural
etichetea etichetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etichetez (să) etichetez etichetam etichetai etichetasem
a II-a (tu) etichetezi (să) etichetezi etichetai etichetași etichetaseși
a III-a (el, ea) etichetea (să) eticheteze eticheta etichetă etichetase
plural I (noi) etichetăm (să) etichetăm etichetam etichetarăm etichetaserăm, etichetasem*
a II-a (voi) etichetați (să) etichetați etichetați etichetarăți etichetaserăți, etichetaseți*
a III-a (ei, ele) etichetea (să) eticheteze etichetau eticheta etichetaseră
Intrare: etichetat
etichetat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etichetat etichetatul eticheta etichetata
plural etichetați etichetații etichetate etichetatele
genitiv-dativ singular etichetat etichetatului etichetate etichetatei
plural etichetați etichetaților etichetate etichetatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)