2 intrări
30 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÉTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți; morală. Etica este una dintre formele conștiinței sociale. ▭ Etica comunistă întemeiază îndatorirea morală a omului pornind de la interesele tuturor oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 92, 9/1.
ÉTICĂ s.f. 1. Disciplină filozofică care studiază principiile morale, originea, dezvoltarea și conținutul lor. 2. Morală. [Gen. -cii. / cf. fr. éthique, lat. ethica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÉTICĂ f. Totalitate a normelor de conduită morală. [G.-D. eticii] /<lat. ethica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
etică f. știința moralei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază din orice domeniu al gândirii și activității practice. 2. S. f. Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor; morală. 3. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
etic, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 13 / V: (înv) it~, ithic, itichi, ithichi sf / S și: ethic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr éthique, lat ethicus, cf ngr ήθος] 1 sf Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială. 2 sf Obiect de învățământ care se ocupă cu studiul eticii (1). 3 sf (Ccr) Tratat (sau manual, carte) care cuprinde principiile de bază ale eticii (2). 4 sf Concepție etică (5) specifică unui filozof, unui scriitor etc. 5 sf Totalitate a normelor de conduită morală care reglementează relațiile dintre oameni precum și atitudinea lor față de societate, de o anumită clasă socială, de stat, de patrie, de familie etc Cf morală. 6 sf (Înv; îf itichi, ithiki) Virtute. 7 a Care este în conformitate cu principiile eticii (1) Si: (înv) eticesc (1). 8 a Care aparține eticii (1) Si: (înv) eticesc (2). 9 a Privitor la etică (1) Si: (înv) eticesc (3). 10 Specific eticii (1) Si: (înv) eticesc (4). 11 De etică (1) Si: (înv) eticesc (5). 12 sn Calitatea de a fi etic (7). corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ithica sf vz etică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ithică sf vz etică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iticesc sf vz etic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
itichi sf vz etică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÉTIC, -Ă, etici, -e, adj. Referitor la etică, de etică, bazat pe etică, conform cu etica, moral. Unitatea și întrepătrunderea acestui proces dialectic de cunoaștere cu rolul etic al actorului... condiționează partinitatea creației actorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5. Vom mai spune cîteva cuvinte în privința tendinței sociale și etice a pesimismului lui Eminescu. GHEREA, ST. CR. I 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÉTIC, -Ă adj. De etică; moral. [Cf. fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos – moral].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÉTIC, -Ă I. adj. referitor la etică; moral. II. s. f. 1. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice și practice ale moralei; teoria filozofică a moralei. 2. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți. (< fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de etică; propriu eticii; moral. Principii ~ce. /<lat. ethicus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
etic a. privitor la etică, moral.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*étic, -ă adj. (vgr. ethikós, d. éthos, obiceĭ, modă. V. hristo-itie). Relativ la morală: știință etică. S. f. Morală, știința moraleĭ: etica luĭ Spinoza.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
étică s. f., g.-d. art. éticii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
étică s. f., g.-d. art. éticii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
étic adj. m., pl. étici; f. étică, pl. étice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
etică ithica ithică itichi
- 1. Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază din orice domeniu al gândirii și activității practice.surse: DEX '09 DLRLC DN
- 2. Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor.exemple
- Etica este una dintre formele conștiinței sociale.surse: DLRLC
- Etica comunistă întemeiază îndatorirea morală a omului pornind de la interesele tuturor oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 92, 9/1.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză éthiquesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină ethicussurse: DEX '09 DEX '98 DN
etic iticesc
- 1. Privitor la etică, de etică, bazat pe etică, conform cu etica.exemple
- Unitatea și întrepătrunderea acestui proces dialectic de cunoaștere cu rolul etic al actorului... condiționează partinitatea creației actorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5.surse: DLRLC
- Vom mai spune cîteva cuvinte în privința tendinței sociale și etice a pesimismului lui Eminescu. GHEREA, ST. CR. I 127.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză éthiquesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină ethicussurse: DEX '09 DEX '98 DN