13 definiții pentru etapă

ETÁPĂ, etape, s. f. 1. Interval de timp, stadiu în dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; fază. 2. Distanță străbătută de o unitate în marș într-un anumit timp. 3. Porțiune determinată dintr-o competiție sportivă de mare fond, care trebuie parcursă fără oprire. ♦ Interval de timp în ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre părțile unei competiții sportive care se dispută pe o durată mai mare de timp. – Din fr. étape.

ETÁPĂ, etape, s. f. 1. Interval de timp, stadiu în dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; fază. 2. Distanță străbătută de o unitate în marș în curs de 24 de ore. 3. Porțiune determinată dintr-o competiție sportivă de mare fond, care trebuie parcursă fără oprire. ♦ Interval de timp în ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre părțile unei competiții sportive care se dispută pe o durată mai mare de timp. – Din fr. étape.

ETÁPĂ, etape, s. f. 1. (Mil.) Distanță străbătută de o unitate în marș în curs de 24 de ore. 2. Interval de timp, stadiu în dezvoltarea unui proces; fază. Criza generală a sistemului capitalist mondial este etapa de încheiere a stadiului imperialist al capitalismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 77. Cărțile binefăcătoare ale culturii adevărate sînt... singurele care au schimbat fața lumii, ducînd-o din etapă în etapă cătră un viitor ce încet-încet se conturează și se luminează. SADOVEANU, E. 23. 3. (Sport) Porțiune determinată dintr-o cursă de mare fond (ciclism, motociclism, canotaj etc.). ♦ Parte dintr-o competiție sportivă eșalonată în timp. ♦ Interval de timp în ciclul anual de antrenament.

etápă s. f., g.-d. art. etápei; pl. etápe

etápă s. f., g.-d. art. etápei; pl. etápe

ETÁPĂ s. 1. v. fază. 2. v. stadiu.

ETÁPĂ s.f. 1. Loc unde se opresc trupele în marș. ♦ Distanța între două opriri; distanță parcursă în timp de 24 de ore de o unitate care se deplasează în marș. 2. Interval de timp; moment, fază. 3. Porțiune a unei curse sportive. ♦ Parte dintr-o întrecere sportivă. ♦ Interval de timp în ciclul anual de antrenament. [< fr. étape].

ETÁPĂ s. f. 1. interval de timp; stadiu, fază. 2. oprire scurtă în timpul unei călătorii. ◊ distanță parcursă de trupele în marș într-un timp anumit. 3. porțiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursă fără oprire. ◊ parte dintr-o competiție sportivă care se dispută succesiv într-un interval mare de timp. (< fr. étape)

ETÁPĂ ~e f. 1) Interval de timp în evoluția unui fenomen natural sau social; fază; stadiu. ~ele civilizației. 2) Distanță dintre două opriri străbătută de o unitate în marș. 3) Distanță dintr-o cursă sportivă care trebuie parcursă fără oprire. 4) Parte dintr-o întrecere sportivă eșalonată în timp. [G.-D. etapei] /<fr. étape

etapă f. popas, conac (= fr. étape).

*etápă f., pl. e (fr. étape, din estaple, d. germ. stapel, șantier, stapel-platz, popas). Arm. Locu unde se opresc trupele în marș. Distanța străbătută de o trupă într'o zi de marș. – Curat rom. popas.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ETÁPĂ s. 1. fază, moment, punct, stadiu, (fig.) treáptă. (Verificați lucrarea în fiecare ~ a ei.) 2. fază, punct, situație, stadiu. (În ce ~ se află lucrările începute?)

ETAPĂ DE ZBOR interval de timp în care se execută instruirea practică și antrenamentul în zbor al piloților și parașutiștilor.

Intrare: etapă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eta etapa
plural etape etapele
genitiv-dativ singular etape etapei
plural etape etapelor
vocativ singular
plural