2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etanșa vt [At: DL / Pzi: ez / E: fr étancher] (C. i. aparate, recipiente etc. sau îmbinările acestora) A face să fie etanș Si: a etanșeiza.

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, unui recipient etc.

ETANȘÁ vb. I. tr. A face să fie etanș. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. étancher].

ETANȘÁ vb. tr. a face etanș un recipient, o cameră etc.; a etanșeiza. (< fr. étancher)

A ETANȘÁ ~éz tranz. (aparate, recipiente etc.) A face să fie etanș; a aduce în stare de etanșeitate. /<fr. étancher

etanș, ~ă a [At: ENC. ROM. / Pl: ~i, ~e / E: fr étanche] (D. aparate, recipiente etc.) Care nu permite să intre sau să iasă un fluid.

ETÁNȘ, -Ă, etanși, -e, adj. (Despre aparate, recipiente etc.) Care este perfect închis, nepermițând să pătrundă sau să iasă un fluid. – Din fr. étanche.

ETÁNȘ, -Ă, etanși, -e, adj. (Despre aparate, recipiente etc.) Care nu permite să pătrundă sau să iasă un fluid. – Din fr. étanche.

ETÁNȘ, -Ă, etanși, -e, adj. (Despre aparate, recipiente etc.) Care nu permite să pătrundă sau să iasă din el un fluid (gaz sau lichid).

ETÁNȘ, -Ă adj. (Despre un aparat, un recipient etc.) Care nu permite intrarea sau ieșirea din el a unui fluid. [< fr. étanche].

ETÁNȘ, -Ă adj. (despre aparate, recipiente, conducte etc.) care nu permite intrarea sau ieșirea unui fluid. (< fr. étanche)

ETÁNȘ ~ă (~i, ~e) (despre recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieșirea fluidelor; ermetic. /<fr. étanche


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 etanșeáză, 1 pl. etanșắm; conj. prez. 3 să etanșéze; ger. etanșấnd

etanșá vb., ind. prez. 1 sg. etanșéz, 3 sg. și pl. etanșeáză, 1 pl. etanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etanșéze; ger. etanșând

etánș adj. m., pl. etánși; f. etánșă, art. etánșa, pl. etánșe

etánș adj. m., pl. etánși; f. sg. etánșă, pl. etánșe

etanș, f. etanșă, pl. etanșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ETA adj. ermetic. (Închidere ~.)

Intrare: etanșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • etanșa
  • etanșare
  • etanșat
  • etanșatu‑
  • etanșând
  • etanșându‑
singular plural
  • etanșea
  • etanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • etanșez
(să)
  • etanșez
  • etanșam
  • etanșai
  • etanșasem
a II-a (tu)
  • etanșezi
(să)
  • etanșezi
  • etanșai
  • etanșași
  • etanșaseși
a III-a (el, ea)
  • etanșea
(să)
  • etanșeze
  • etanșa
  • etanșă
  • etanșase
plural I (noi)
  • etanșăm
(să)
  • etanșăm
  • etanșam
  • etanșarăm
  • etanșaserăm
  • etanșasem
a II-a (voi)
  • etanșați
(să)
  • etanșați
  • etanșați
  • etanșarăți
  • etanșaserăți
  • etanșaseți
a III-a (ei, ele)
  • etanșea
(să)
  • etanșeze
  • etanșau
  • etanșa
  • etanșaseră
Intrare: etanș
etanș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eta
  • etanșul
  • etanșu‑
  • etanșă
  • etanșa
plural
  • etanși
  • etanșii
  • etanșe
  • etanșele
genitiv-dativ singular
  • eta
  • etanșului
  • etanșe
  • etanșei
plural
  • etanși
  • etanșilor
  • etanșe
  • etanșelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)